Maewyn Succat, cel care avea să rămână în istorie ca Sfântul Patrick, s-a născut în jurul anului 385, în Britannia, în Imperiul Roman, probabil în Scoția.
Este considerat întemeietorul creștinismului irlandez, motiv pentru care ziua trecerii sale la cele veșnice, 17 martie, a fost declarată sărbătoare în Irlanda.
Viața sa este un amestec de realitate și de mituri.
Astfel, Sfântul Patrick ar fi fost răpit de pirați la vârsta de 15 ani și apoi vândut ca sclav unui druid irlandez care l-a pus să păzească turma de oi.
După ce Hristos i se arată în vis, tânărul decide să fugă pe coasta normandă pentru a studia teologia și a deveni preot. Devine ucenicul Sfântului Germain d’Auxerre pe care îl însoțește în misiunile sale de evanghelizare.
Acesta îl recomandă pe Patrick papei Celestin I, iar acesta îi cere să meargă să creștineze Irlanda.
Se întoarce în această țară în 432 pentru a-i converti pe regii irlandezi. El încearcă să îi explice regelui Aengus taina Sfintei Treimi, de a fi în același timp Trei și Unu, cu ajutorul unui trifoi.
De atunci, trifoiul a devenit simbolul național al Irlandei.
Trebuit subliniat însă că insula mai cunoscuse cuvântul lui Hristos, aceasta fiind vizitată la sfârșitul secolului al IV-lea de către misionari britanici și spanioli.
Legenda spune că Sfântul Patrick a scăpat Irlanda de șerpi, determinându-i să se arunce în mare și să se înece.
În realitate, nu au existat niciodată șerpi în Irlanda, iar mitul se referă probabil la druizii păgâni, ale căror credințe erau considerate demonice. Or, șarpele este simbolul diavolului.
Sfântul Patrick se întoarce la Roma în anul 444, se întâlnește cu Papa, este uns episcop și revine în Irlanda pentru a înființa propria reședință episcopală: catedrala din Armagh.
După o lungă perioadă de misionarism, decide să se retragă la Downpatrick, în Irlanda de Nord, unde trece la cele veșnice pe 17 martie 461.
Deși este și o sărbătoare comercială, irlandezii, care sunt un popor credincios, merg în această zi la biserică purtând în piept un trifoi.
Biserica Catolică l-a canonizat pe Sfântul Patrick în secolul al XVII-lea. În 1631, papa Urban al VIII-lea declară data de 17 martie ca zi de prăznuire a Sfântului Patrick.
Mult mai târziu, în 1903, această zi este declarată sărbătoare națională a Irlandei printr-un act al Parlamentului britanic, inițiat de deputatul James O’Mara.
Tot el este la originea unei legi care interzice deschiderea barurilor în această zi, lege rămasă în vigoare până în anii 1970.
De la obținerea independenței naționale de către Irlanda, în 1921, după 700 de ani de dominație britanică, sărbătoarea a devenit unul dintre fermenții identității naționale irlandeze.
Cu toate acestea, prima manifestație de Sfântul Patrick nu a avut loc pe teritoriul irlandez, ci în Statele Unite, la Boston, în 1737.
În Irlanda, prima paradă are loc în 1931.
Paradele de Sfântul Patrick sunt foarte vesele și colorate, cu focuri de artificii, muzică și dansuri populare.
Culoarea verde, pălăriile și un trifoi în piept fac parte din recuzita obligatorie a participanților.
