Francezul Emile Leray a rămas izolat în deșertul marocan, în anul 1993, după ce mașina sa a întâmpinat mari probleme pe un drum off-road extrem de stâncos. Pe parcurs, a fost oprit la un avanpost militar și i s-a spus că nu trebuie să meargă mai departe. Nu a ascultat de soldații marocani și a decis să-și continue drumul.
Într-un moment de neatenție, electricianul întreprinzător și-a avariat mașina, într-un bolovan, în așa fel încât nu mai putea să o folosească pentru deplasare. Acesta a rămas izolat în deșert la 32 de kilometri distanță de cel mai apropiat sat izolat în afara unui drum pe care rar călca omul. Pe atunci în vârstă de 43 de ani, Leray nu și-a pierdut firea, deși pe jos nu putea parcurge această distanță, nici pe zi, când temperatura era incredibil de mare, nici în timpul nopții, când temperatura scădea foarte mult.
12 zile rămas captiv în deșert
Fiind singur într-un loc izolat, Leray s-a gândit să-și dezmebreze Citroen-ul și să-l tranforme într-o motocicletă. Mașina nu mai putea fi pusă în mișcare, deoarece impactul cu stânca a produs ruperea brațului oscilant și a osisei roților. La capitolul provizii, francezul nu stătea foarte bine. Deținea o mică cutie cu alimente, iar apă nu tocmai îndeajuns pentru a putea parcurge pe joc acei 32 de kilometri. Așa că a trecut la treabă.
A folosit piesele mașinii pentru a produce motocicleta, iar caroseria i-a devenit „casă” în deșert. Pentru realizarea motocileteie, Leray a reatașat osiile, a scurtat șasiul și a pus motorul și cutia de viteze la mijloc. Toată acțiunea i-a „mâncat” 12 zile și 11 nopți. Motocileta era gata de drum, dar mai avea la el doar jumătate de litru de apă. Șaua era făcută din amortizorul din spate al mașinii, dar el cădea foarte des de pe prototipul său în timpul mersului. O singură zi a mers pe motocicleta improvizată, după care a fost interceptat de către poliția marocană. Francezul a primit o amendă usturătoarea la acea vreme, 4.550 dirhami (450 de euro).
„Am vrut s-o apuc off road fiindcă eu călătorisem în Africa de vreo zece ori, deci cunoșteam bine regiunea și nu eram îngrijorat. Am adoptat o atitudine care să mă ajute să supraviețuiesc. Nu puteam să mă întorc pe jos – distanța era prea mare. Am adoptat o atitudine care să mă ajute să supraviețuiesc. Nu puteam să mă întorc pe jos, distanța era prea mare. Am mâncat puțin și am monitorizat rezerva de apă și mâncare ca să-mi ajungă cât mai mult timp posibil” – Emile Leray
