În acelaşi an a obţinut şi titlul de diplomat la Ecole des Hautes Etudes.
Revenit la Bucureşti în 1929, Alexandru Graur a fost profesor la liceele „Gh. Şincai”, „Gh. Lazăr”, profesor (1946-1970) şi decan (1954-1956) al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti; director general adjunct al Radiodifuziunii Române (1945-1948); director general al Editurii Academiei (1955-1974).
A realizat, împreună cu Alexandru Rosetti, cea dintâi prezentare sistematică de fonologie a limbii române; a avut o bogată activitate în domeniul etimologiei şi onomasticii, o preocupare permanentă în ceea ce priveşte evoluţia limbii române şi a lingvisticii generale, fiind autorul unor importante studii de gramatică.
Dintre lucrările semnate Alexandru Graur menţionăm: Fondul principal al limbii române (1957), Etimologii româneşti (1963), Nume de persoane (1965), Scurtă istorie a lingvisticii (în colaborare cu Lucia Wald) (1959, 1965, 1977), Dicţionar de cuvinte călătoare (1978).
Trei dintre lucrările sale au fost reeditate în 2010, reproducând integral textul primei ediţii : Dicţionar al greşelilor de limbă (1982), „Capcanele” limbii române (1976) şi Mic tratat de ortografie (1974).
A fost membru al Societăţii de Lingvistică din Paris şi membru fondator şi preşedinte al Societăţii de Studii Clasice din ţară (1958-1988); membru corespondent (2 noiembrie 1948) şi membru titular (2 iulie 1955) al Academiei Române; preşedinte al Secţiei de Filologie, Literatură şi Arte a Academiei Române (1974-1988).
A fost distins cu titlul de Om de Ştiinţă Emerit (1964) şi cu premiul Bibesco atribuit de Societatea Lingvistică din Paris.
A murit la 9 iulie 1988, la Bucureşti.
Sursa: Agerpres
