El ne-a avertizat de „Capcanele” limbii române. Născut pe 9 iulie

 

S-a născut la 9 iulie 1900, la Botoşani. Licenţiat al Facultăţii de Litere din Bucureşti în1922, şi-a dat doctoratul la Sorbona, cu o teză de lingvistică indo-europeană şi cu una de lingvistică românească la 1929.

În acelaşi an a obţinut şi titlul de diplomat la Ecole des Hautes Etudes.

Revenit la Bucureşti în 1929, Alexandru Graur a fost profesor la liceele „Gh. Şincai”, „Gh. Lazăr”, profesor (1946-1970) şi decan (1954-1956) al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti; director general adjunct al Radiodifuziunii Române (1945-1948); director general al Editurii Academiei (1955-1974).

A realizat, împreună cu Alexandru Rosetti, cea dintâi prezentare sistematică de fonologie a limbii române; a avut o bogată activitate în domeniul etimologiei şi onomasticii, o preocupare permanentă în ceea ce priveşte evoluţia limbii române şi a lingvisticii generale, fiind autorul unor importante studii de gramatică.

Dintre lucrările semnate Alexandru Graur menţionăm: Fondul principal al limbii române (1957), Etimologii româneşti (1963), Nume de persoane (1965), Scurtă istorie a lingvisticii (în colaborare cu Lucia Wald) (1959, 1965, 1977), Dicţionar de cuvinte călătoare (1978).

Trei dintre lucrările sale au fost reeditate în 2010, reproducând integral textul primei ediţii : Dicţionar al greşelilor de limbă (1982),  „Capcanele” limbii române (1976) şi Mic tratat de ortografie (1974).

A fost membru al Societăţii de Lingvistică din Paris şi membru fondator şi preşedinte al Societăţii de Studii Clasice din ţară (1958-1988); membru corespondent (2 noiembrie 1948) şi membru titular (2 iulie 1955) al Academiei Române; preşedinte al Secţiei de Filologie, Literatură şi Arte a Academiei Române (1974-1988).

A fost distins cu titlul de Om de Ştiinţă Emerit (1964) şi cu premiul Bibesco atribuit de Societatea Lingvistică din Paris.

A murit la 9 iulie 1988, la Bucureşti.

Sursa: Agerpres