De altfel, la 6 aprilie 1924, ziarul „Pravda” anunța că „până la desfășurarea unui plebiscit, vom considera Basarabia ca parte integrantă a Ucrainei și a Uniunii Sovietice”.
Doi agenți sovietici au mizat pe sprijinul minorităților naționale din Basarabia și au reușit să îi atragă în răscoală pe ruși, pe ucrainieni, pe găgăuzi și pe bulgari, în timp ce țăranii români și germani s-au opus acțiunii rusești.
În 15 septembrie 1924, agenții sovietici au intrat în comuna Tatar-Bunar, au tăiat firele telefonice, au arborat drapele roșii și au proclamat instaurarea puterii sovietice.
Comandantul român al postului de jandarmi și doi soldați au fost uciși. Imediat, detașamente de răsculați au pus stăpânire pe satele învecinate: Cișmele, Achmanghit, Nerușai, Mihăileni și Galilești. În total, în răscoală au fost angrenate între 4.000 și 6.000 de persoane.
Răscoala a fost înăbușită după trei zile, în urma intervenției Armatei Regale Române.
Dintre cei 85 de revoluționari care au fost arestați și condamnați, majoritatea pedepselor fiind de la câteva luni la 6 ani de detenție, niciunul nu era de origine română. Doar cei doi agenți sovietici au primit pedepse grele: o condamnare la închisoare pe viață și o alta de 15 ani de închisoare.
Ca urmare a insurecției, guvernul liberal condus de Ion I. C. Brătianu a decis scoaterea în afara legii a Partidului Comunist din România (PCdR).
În replică, URSS a creat în stânga Nistrului așa numita Republică Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM), amintește pagina de Facebook a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului.
Propaganda sovietică a prezentat restabilirea ordinii în Basarabia drept un act de represiune, care i-a indignat pe unii intelectuali ca Albert Einstein, George Bernard Shaw, Romain Rolland sau Henri Barbusse, care au condamnat în presă intervenția Armatei Regale a României.
Foto: Fototeca online a comunismului românesc, photo #B005, 4/1924
