Modificările apărute de-a lungul timpului în traiul, activitățile și mobilitatea oamenilor, dar și schimbările climatice au influențat modul de transmitere a agenților patogeni, favorizând răspândirea bolilor infecțioase în rândul populației. În momentul în care agentul infecțios se răspândește în afara granițelor unei țări, boala cauzată de acesta devine pandemică și pune probleme importante de sănătate publică. Citește în continuare și află care au fost cele mai devastatoare pandemii din istoria lumii.
Gripa spaniolă
Pandemia de COVID-19 a schimbat radical viața noastră în ultimii ani, însă istoria a cunoscut pandemii chiar și mai catastrofale. Pandemia de gripă din anul 1918 a fost cea mai severă pandemie din istoria recentă și a fost cauzată de virusul gripal H1N1. Se estimează că aproximativ o treime din populația globului a fost infectată cu acest virus, iar numărul estimat al deceselor a fost de peste 50 de milioane la nivel global, fiind considerată cea mai mortală pandemie a secolului 20. Rata de mortalitate a fost mai mare la copiii mai mici de 5 ani, la adulții cu vârsta cuprinsă între 20 și 40 de ani și la vârstnici. Mortalitatea crescută în rândul adulților sănătoși, inclusiv la cei de 20-40 de ani, a fost o caracteristică unică a acestei pandemii.
Ciuma
Ciuma este cauzată de bacteria Yersinia pestis și a fost responsabilă de cel puțin trei pandemii: ciuma lui Iustinian, moartea neagră și a treia ciumă.
Ciuma lui Iustinian
Ciuma lui Iustinian a început în Egipt și s-a extins în Imperiul Roman. Între anii 541 și 543 se estimează că această pandemie de ciumă a provocat 100 de milioane de decese în Imperiul Roman.
Moartea neagră
A doua pandemie de ciumă, moartea neagră, a început în Asia de est și s-a extins în Asia centrală și Europa, atât pe uscat, cât și pe mare, pe rutele aparținând Drumului Mătăsii. În Europa pandemia a durat până la începutul secolului 19 și a provocat aproximativ 200 de milioane de decese. Moartea neagră (1347-1351) a omorât 30% din populația europeană și a fost urmată de valuri succesive: ciuma din Milano (1630), marea ciumă din Londra (1665-1666) și ciuma din Marsilia (1720-1722).
A treia pandemie de ciumă
Bazat pe analiza genomică a tulpinilor vechi și a celor recente, se pare că a treia pandemie de ciumă a fost cauzată de un val al Morții negre care a ajuns din Europa în China. A treia pandemie de ciumă a început la mijlocul secolului 19 în regiunea Yunnan din China și s-a extins prin intermediul bărcilor în Japonia, Singapore, Taiwan și India. În următorii ani, ciuma a devenit endemică în multe alte țări din lume.
În concluzie, răspândirea necontrolată a unor agenți infecțioși a provocat de-a lungul timpului pandemii cu efecte devastatoare. În acest context, dezvoltarea unor metode corespunzătoare de răspuns este esențială pentru a preveni impactul socio-economic al unor eventuale viitoare pandemii.
Surse informative
“1918 Pandemic (H1N1 Virus).” Centers for Disease Control and Prevention, 20 Mar. 2019, www.cdc.gov/flu/pandemic-resources/1918-pandemic-h1n1.html.
Piret, Jocelyne, and Guy Boivin. “Pandemics throughout History.” Frontiers in Microbiology, vol. 11, 2021, doi:10.3389/fmicb.2020.631736.
