Patriarhia Română pledează pentru un caracter opţional în şcoli al orelor de educaţie pentru viaţă.
Poziţia Patriarhiei survine publicării în Monitorul Oficial a Legii nr. 45/3 aprilie 2020, care modifică şi completează Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, care prevede obligativitatea organizării în şcoli, cel puţin semestrial, a unor programe pentru viaţă şi sănătate, inclusiv educaţie sexuală pentru copii.
Patriarhia Română aminteşte că a susţinut caracterul opţional în şcoli al orelor de educaţie pentru viaţă, iar programele şcolare corelate acestora să fie elaborate potrivit „valorilor morale”.
Într-un comunicat de presă transmis luni Agerprea, Patriarhia afirmă că prevederile acestei legi contravin unor articole din Constituţie, Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi precizează că în 13 martie a transmis adrese cu privire la această propunere legislativă către şeful statului, premier şi ministrul Educaţiei şi Cercetării, în care a semnalat aceste aspecte.
Îndoctrinare sexuală
„Considerăm că încadrarea în mod obligatoriu a elevilor în programe de educaţie sexuală reprezintă un atentat asupra inocenţei copiilor, împiedicând dezvoltarea lor firească şi marcându-i pe aceştia pentru întreaga viaţă.
În acest sens, mai multe studii realizate în diferite ţări au demonstrat că o astfel de abordare a educaţiei copiilor a avut ca urmare începerea vieţii sexuale mai devreme, cu implicaţiile de rigoare, fără vreo îmbunătăţire în plan social.
Spre exemplu, analiza intitulată „Re-examinarea dovezilor: Educaţia sexuală completă în şcoli în Statele Unite ale Americii”, realizată în anul 2019, de Institutul pentru Cercetare şi Evaluare, din SUA, organizaţie independentă cu peste 25 de ani de experienţă în evaluarea programelor de acest tip, arată că programele de educaţie sexuală în şcolile publice nu sunt eficiente, iar unele au dus chiar la creşterea ratei sarcinilor la adolescenţă, la reducerea vârstei debutului sexual, precum şi la comportamente sexuale riscante. Concluzia cercetării este că astfel de programe sunt mai degrabă „de îndoctrinare sexuală” decât ”de educaţie”, se arată în comunicatul citat.
În sarcina familiei
Patriarhia menţionează că în unele state ale Uniunii Europene educaţia sexuală este organizată în cadrul altor discipline şcolare – Austria, Grecia, Irlanda, Letonia, Portugalia, Slovacia, Spania, iar în altele ca disciplină distinctă neavând caracter obligatoriu – Bulgaria, Cipru, Danemarca, Finlanda, Italia, Lituania, Polonia.
„În România, studierea temelor specifice educaţiei pentru viaţă şi sănătate se realizează în cadrul disciplinei şcolare obligatorii Consiliere şi dezvoltare personală, căreia i se alocă deja o oră/săptămână în Planul-cadru pentru învăţământul gimnazial.
De asemenea, în sistemul public de învăţământ românesc există deja discipline opţionale, ofertate la nivel naţional, care abordează aspecte privind educaţia pentru viaţă: Educaţie pentru sănătate; Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate; Adolescenţă şi autocunoaştere; Mai întâi caracterul”, explică sursa citată.
Patriarhia Română consideră că pregătirea pentru viaţa intimă şi de familie trebuie să fie lăsată în primul rând în sarcina familiei care poate aprecia corect şi obiectiv stadiul de dezvoltare psiho-fizic, intelectual şi emoţional al copilului.
„În ţara noastră, numeroase şi reprezentative asociaţii din societatea civilă şi-au exprimat îngrijorarea faţă de efectele educaţiei sexuale asupra copiilor. Aceste asociaţii şi-au prezentat poziţia în mod public şi au propus soluţii alternative, în care accentul cade pe educaţia pentru familie. Considerăm că pregătirea pentru viaţa intimă şi de familie trebuie să fie lăsată în primul rând în sarcina familiei care poate aprecia corect şi obiectiv stadiul de dezvoltare psiho-fizic, intelectual şi emoţional al copilului”, se mai arată în comunicat.
A pierdut sensul sacru al vieţii umane
Potrivit Patriarhiei, „identitatea şi viaţa persoanei umane nu se epuizează într-o realitate exclusiv biologică sau socio-culturală”.
„Viaţa are şi o dimensiune spirituală, ignorată în societatea contemporană secularizată, care a pierdut sensul sacru al vieţii umane. Biserica a acordat dintotdeauna o importanţă deosebită creşterii spirituale a omului, care este chemat la viaţă veşnică în iubirea lui Dumnezeu.
De aceea, este relevantă şi valorificarea specificului formativ al educaţiei religioase, care contribuie la cultivarea unei conştiinţe vii şi mărturisitoare a valorii eterne a persoanei umane, la promovarea demnităţii acesteia în familie şi în societate şi la reducerea efectelor negative ale crizei contemporane de identitate şi de orientare”, se mai susţine în comunicatul Patriarhiei Române.
