Educat pentru cariera bisericească a sfârșit ca un mare împărat

 

A murit pe 5 mai în Războiul Spaniol de Succesiune pe care l-a declanțat sperând să pună în aplicare Tratatul celei de-a doua partiții, care dădea scaunul de domnie al Regatului Spaniei fiului său, Arhiducele Carol.

Leopold I a condus războiul extrem de bine, monarhia habsburgică obținând victorii decisive la Schellenberg și Blenheim. Ulterior morții sale, survenită în 1705, tronul a revenit fiului său cel mai mare, Iosif I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman.

Născut pe 9 iunie 1640 la Viena, a fost împăratul Germaniei şi rege al Ungariei.

Leopold I, din dinastia de Habsburg, supranumit Leopold cel Mare, a fost unul dintre cei mai străluciţi suverani europeni din a doua jumătate a secolului al XVII-lea.

Fiu al împăratului Ferdinand al III-lea, fost rege al Ungariei (1655-1705) şi Boemiei (1656-1705) şi împărat al Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană (1658-1705).

Educat și format pentru a urma o carieră bisericească, în urma decesului fratelui său mai mare, a devenit moștenitor al tronului.

Diploma leopoldină

A purtat două războaie (1661-1664 şi 1683-1699) împotriva Imperiului Otoman, cel din urmă încheiat prin Tratatul de Pace de la Karlowitz (1699).

Organizator, în 1686, al Ligii de la Augsburg împotriva Franţei. La 4 decembrie 1691, a semnat Diploma leopoldină, în baza căreia a fost recunoscută autonomia Transilvaniei, precum şi privilegiile comunităţilor şi nobilimii săseşti din principat.

A fost bunicul marii împărătese Maria Tereza.

 

Parteneri