După Psycho, actrița Janet Leigh nu a mai făcut duș niciodată

 

Una dintre cele mai faimoase scene din istoria cinematografiei este cea a „Crimei din duș”, din Psycho, filmul realizat în 1960 de Alfred Hitchcock.

Înjunghierea repetată a lui Marion Crane (interpretată de Janet Leigh) de către hotelierul psihotic Norman Bates (Anthony Perkins) a fost cu atât mai șocantă cu cât Leigh jucase până atunci mai ales în roluri de musicaluri pline de viață sau în comedii romantice.

Mai era și faptul, nemaivăzut până atunci, ca eroina principală să fie omorâtă înainte de jumătatea filmului.

Născută în 1927, Janet Leigh a jucat în mai multe filme importante, de-a lungul carierei sale, cum ar fi Touch of Evil (1962) sau The Manchurian Candidate (1963), însă rolul lui Marion Crane din Psycho rămâne definitoriu. Și a marcat-o pentru toată viața.

„Am încetat să mai fac dușuri. Fac baie, doar baie”, avea să declare ea într-un interviu pentru New York Times. De aceea, actrița avea mari probleme atunci când trebuia să rămână peste noapte la un hotel sau la un prieten care avea numai duș.

„Mă asigur că ușile și ferestrele casei sunt încuiate și las ușa de la baie deschisă și perdeaua de duș trasă. Întotdeauna stau cu fața înspre ușă, indiferent cum este orientat dușul.”

Leigh a vorbit despre filmarea celebrei secvențe:

„Scena dușului cu adevărat dificilă, din punct de vedere tehnic. A luat șapte zile și peste 20 de zile pentru a o turna, deși pe ecran durează doar vreo 45 de secunde. Purtam un costum din moleschin și m-am simțit foarte neconfortabil. Când am căzut, m-am lovit cu capul de cadă și eram chircită în timp ce încercam să păstrez privirea pierdută a unei persoane moarte, ceea ce era foarte dificil, în timp ce apa continua să curgă și să-mi picure pe față.”

Într-o discuție cu François Truffaut, Hitchcock spunea că scena dușului trebuia să ilustreze surpriza în fața morții subite.

Joseph Stefano, scenaristul filmului, spune că în cartea originală, cu același titlul, după care s-a făcut Psycho, crima se sfârșește cu o decapitare. Hitchcock a considerat însă că acest element nu era necesar pentru filmul său.

Când Janet Leigh a văzut pentru prima dată filmul integral, se afla în camera de proiecție alături de Hitchcock și alți câțiva invitați. A rămas încremenită. Mai târziu, avea să declare că montajul, ritmul și muzica au conferit scenei un realism crunt.

S-a simțit ca și cum ar fi simțit loviturile de cuțit în carnea ei. A descris scena ca „foarte, foarte emoțională”.

Mulți ani mai târziu, a declarat că de câte ori vede filmul, descoperă detalii neașteptate în capodopera lui Hitchcock. „Văzându-l iar și iar, observi atâtea lucruri”, a spus ea.

„Este o lumină, o lumină aproape eterală, o lumină divină pe Marion. Ca și cum ar fi fost purificată. Curățată. Apa… era ca și cum ar fi fost botezată. Îi curăța nu doar trupul, ci și murdăria interioară. Iar acest lucru făcea crima și mai oribilă.”

În ciuda filmărilor traumatizante, Janet Leigh a avut întotdeauna cuvinte elogioase despre Psycho, spunând că a fost una dintre cele mai importante experiențe din viața ei de actriță.

„Am jucat în multe filme grozave, dar presupun că dacă un actor poate fi ținut minte pentru un rol, atunci este foarte norocos. Și, din acest punct de vedere, sunt norocoasă.”

Leigh a scris și o carte despre impresiile ei de la turnarea filmului: Psycho. Behind the Scenes of the Classic Thriller.

Întrebată dacă scrierea cărții a ajutat-o să scape de frica dușului, ea a râs:

„Nu am absolut nici un gând să mai pun piciorul vreodată într-un duș.”