Legenda reginei Dido se găsește în sursele grecești și romane, dintre care cea mai cunoscută este Eneida lui Virgil.
Legenda din acest poem epic ia forma unei tragedii, în care regina se sinucide după ce iubitul ei, Enea, a plecat în Peninsula Italiană.
Se spune că numele Dido înseamnă „rătăcitor”, ceea ce este potrivit, având în vedere povestea despre cum a ajuns ea în Cartagina.
Potrivit legendei, Dido era o prințesă a Tirului, un oraș fenician din Libanul actual.
Potrivit lui Virgil, tatăl lui Dido era Belus, iar fratele ei era Pygmalion.
În timp ce locuia încă în Tir, Dido era căsătorită cu un bărbat pe nume Sychaeus.
Dido fuge din patria ei
Belus spera că după moartea sa, guvernarea Tirului va fi împărțită în mod egal între Dido și Pygmalion.
Când regele a murit, Pygmalion a preluat imediat puterea și l-a ucis pe Sicheu, deoarece îi dorea averea.
Fantoma lui Sychaeus i s-a arătat lui Dido într-un vis, i-a spus adevărul despre moartea sa, despre locul unde era ascunsă bogăția lui și a avertizat-o să fugă din Tir, deoarece Pigmalion o va ucide cu siguranță. Dido a mers sărecupereze averea soțului mort și a fugit din oraș împreună cu susținătorii ei.
Fugind din Tir, Dido și grupul ei de adepți au navigat peste Marea Mediterană și au ajuns pe coasta Africii de Nord.
Fosta prințesă tiriană a întâlnit un conducător local pe nume Iarbas, care a fost de acord să-i vândă atâta pământ pe cât ar putea acoperi pielea unui taur.
Dido și-a demonstrat înțelepciunea tăind mai întâi pielea în benzi și apoi a folosit-o pentru a înconjura o bucată mare de pământ.
Acolo a fondat orașul Cartagina, iar Dido a devenit primul său conducător.
În timp, Cartagina a prosperat și Iarbas a căutat s-o ia pe Dido în căsătorie. Regina a refuzat, deoarece era încă fidelă răposatului ei soț și nu se putea căsători cu alt bărbat.
Într-o versiune a legendei, Iarbas s-a supărat și a amenințat că va distruge Cartagina dacă regina persista în refuzul ei.
Dido nu a văzut altă opțiune decât să se sinucidă, fie înjunghindu-se, fie aruncându-se în flăcările unui rug.
Versiunea mai cunoscută a mitului lui Dido implică întâlnirea ei cu Enea, care rătăcea în jurul Mediteranei după căderea Troiei.
Enea ajunge în Cartagina și o întâlnește pe Dido.
Regina i-a întâmpinat pe Enea și oamenii săi și le-a permis să rămână în Cartagina.
Deși Enea a încercat să aibă o relație cu Dido nu a reușit, întrucât regina a rămas fidelă regretatului ei soț.
Abia prin intervenția lui Venus (cu o săgeată trasă în Dido de Cupidon), Dido s-a îndrăgostit în cele din urmă de troian.
Enea și Dido au început să trăiască împreună ca soț și soție, iar troienii s-ar fi stabilit jos definitiv pentru Cartagine.
Această veste, însă, ajunge la urechile lui Iarbas.
Se spune că regele era un demi-zeu, deoarece tatăl său era Jupiter, în timp ce mama lui era o nimfă garamantiană.
Prin urmare, s-a rugat tatălui său s-o despartă pe Dido și de Enea.
Jupiter răspunde rugăciunilor fiului său trimițându-l pe Mercur pentru a-i reaminti lui Enea destinul său și a-l obliga să-și continue călătoria.
Regina Dido are inima frântă
Enea și oamenii lui au fost nevoiți să părăsească Cartagina în secret și, când Dido a aflat de acest lucru, a avut inima frântă.
Văzând corăbiile troiene plecând, a aruncat un blestem asupra lor, jurând dușmănie eternă între descendenții ei și descendenții lui Enea.
Aceasta este văzută ca o profeție pentru rivalitatea dintre Cartagina și Roma.
Regina a ordonat apoi să fie pregătit un rug, astfel încât să poată arde toate lucrurile pe care le-a lăsat Enea în urma sa.
După ce s-a făcut acest lucru, s-a așezat pe canapeaua pe care o împărțise cu Enea și s-a sinucis cu sabia pe care acesta i-o dăduse.
Foto: Regina Dido și Enea, frescă romană antică
Sursa: AICI
