Hannah era o fată zveltă, păr scurt și ochi negri. Mersese la Marburg fiindcă auzise că la cursul lui Heidegger „gândirea prindea din nou viață, comorile culturale ale trecutului, pe care le credeam moarte, încep să vorbească”.
Martin era un bărbat scund, cu părul negru și tenul închis la culoare, bine legat și cu ochii mici. Era însurat cu economista protestantă și antisemită Elfride Petri, care îi născuse doi fii.
Heidegger a remarcat-o pe Arendt la ora lui și a invitat-o în birou. În câteva săptămâni erau amanți. Curând, a început să-și facă griji că relația cu o evreică i-ar pute întoarce viața pe dos. Așa că după un an a sfătuit-o pe Hannah să se mute la Universitatea din Heidelberg.
Au pierdut legătura, dar în cele din urmă Martin i-a dat de urmă și au reluat relația, dar în condițiile impuse de el. Apoi, Heidegger a rupt din nou legătura, după ce publicase Ființă și Timp.
În septembrie 1929, Hannah s-a căsătorit cu Guenther Stern, dar căsătoria s-a destrămat rapid. În 1933 a aflat că Heidegger a aderat la Partidul Național Socialist și ținuse un discurs pro-Hitler în noua sa calitate de rector. Hannah a stat în arestul poliției opt zile fiind interogată cu privire la sioniștii din Germania. A părăsit ilegal Germania și a ajuns la Paris. Timp de 17 ani nu a mai avut nicio legătură cu Heidegger. În ianuarie 1940 s-a căsătorit din nou cu un revoluționar neamț neevreu. În aprile 1941 a reușit să ajungă în SUA, iar în 1943 a aflat de Auschwitz. A refuzat să creadă, dar șase luni mai târziu au apărut dovezi indubitabile despre lagărele morții.
În 1946, într-un eseu apărut în Partisan Review, îi reproșa direct lui Heidegger că aderase la Partidul Nazist.
În 1950, după multe ezitări, s-a hotărât să se întâlnească cu Martin. A mers pe 7 februarie la Freiburg și i-a trimis un bilet. S-au revăzut seara și s-a simțit din nou captivată de el. Hannah l-a ajutat să se dezvinovățească pentru perioada nazistă, deși știa că „Heidegger minte copios și de câte ori i se ivește ocazia” și că era lipsit de caracter.
Tot restul vieții, Hannah l-a vizitat și i-a scris lui Martin, făcându-i cunoscute cărțile în SUA.
În 1966, când o revistă germană l-a acuzat pe Heidegger pentru trecutul nazist, iar Hannah a spus că ar trebui lăsat în pace. Ea pretindea că Martin fusese influențat de Elfride, sinistra lui soție antisemită.
Hannah a murit în 1975, fără să accepte că Martin o trădase și acreditase, cu autoritatea lui, nazismul. El a decedat cinci luni mai târziu făra ca vreodată să facă vreun comentariu despre opera ei.
