Studiile gimnaziale le-a făcut la Timişoara, Seghedin şi Karlowitz, studiile liceale la Seghedin, apoi a urmat studii superioare la Arad (teologia) şi la Pesta (dreptul).
În 1846 a intrat în magistratură, iar doi ani mai târziu a devenit avocat. În 1849 a fost numit, pentru o scurtă perioadă, director al şcolilor primare române din trei districte din Banat.
Rechemat la Arad, a fost trimis la Viena, în acelaşi an, unde a ocupat diferite funcţii administrative şi judecătoreşti.
În 1860 a fost transferat la Pesta, ca referent şi judecător.
Intrat în viaţa politică, a fost unul dintre cei mai activi luptători pentru drepturile naţionale ale românilor din Transilvania, desfăşurând o intensă activitate ca deputat în Dieta de la Viena (1860-1890) şi preşedinte al Partidului Naţional Român (1881-1891).
A militat pentru autonomia Transilvaniei, pentru separarea Bisericii române de cea sârbă şi pentru înfiinţarea Mitropoliei Ortodoxe la Sibiu (1864).
Ca publicist, a condus periodicul politic şi literar „Albina” (1866-1876); a colaborat cu versuri la „Amicul Poporului”, „Gazeta de Transilvania”, „Muza Română”, „Telegraful Român”.
Este autorul amplului studiu „Causa limbelor şi naţionalităţilor în Austria” (1860).
A fost membru fondator al Societăţii Academice Române (22 apr. 1866) şi preşedinte al Secţiunii Istorice a Academiei Române (1898-1899), membru în comitetul de conducere al Societăţii pentru Fond de Teatru Român (din 1870). A murit la 21 ian./3 febr. 1907, la Budapesta (Ungaria).
Sursa; Agepres
