Un document din decembrie 1983, dă, pe lângă cele scrise pe șervețele, imediat după Al Doilea Război Mondial, un nou înțeles expresiei din bătrâni: americanii nu aveau de ce să vină! Le convenea, pe moment, situația.
La raport au contribuit aproape toate serviciile de Intelligence americane, cu ramificații externe
La punctul 44, ofițerii de analiză spun că păstrarea lui Ceaușescu aduce beneficii SUA!
Gerul din 1945
Cu exact șase ani înainte ca România să fie în focul celei mai mari transformări prin care a trecut în ultimii 50 de ani, cele mai informate instituții din Statele Unite își puneau toate datele și toată îndemânarea de a face analize pentru ca decidenții de la Casa Albă și Pentagon să știe când anume avea să cadă Nicolae Ceaușescu și, mai ales, cine îi va lua locul.
Au pus informații în acest raport de analiză periodică Agenția Centrală de Informații – CIA, Agenția de Informații a Apărării – DIA, Agenția Națională de Securitate – NSA și biroul de Intelligence al Departamentului de Stat. Analiza a fost făcută și de specialiști ai Infanteriei, Forțelor Navale și Aviatice și Corpul Marinei Militare.
Pe 20 decembrie 1983, toate informațiile erau culese, iar pe 22 decembrie materialul era distribuit celor abilitați să ia decizii.
an și subalternii săi din acest document? În esență, că regimul lui Ceaușescu mergea pe o pantă sigură spre prăbușire, din cauza condițiilor economice și a austerității tot mai sufocante la care își supunea poporul, dar înlăturarea președintelui României Socialiste și a secretarului general al PCR de la conducere, nu era considerată ca iminentă.
De fapt, ofițerii de analiză identificaseră și cauzele pentru care Ceaușescu urma să mai reziste pe tronul roșu: lipsa de reacție a poporului, timorat de forțele de represiune fidele comandantului suprem, liderii de mucava cu care se înconjurase conducătorul și teama Moscovei că dacă va îngădui schimbarea lui Ceaușescu s-ar putea răsturna sistemul comunist în țară, cel mai probabil, din cauza relațiilor pe care el le păstrase cu mai multe țări occidentale și de care ar fi profitat succesorii săi, pentru a liniști poporul flămânzit.
Înainte de a reproduce documentele din seria ”Romania: The Outlook For Ceausescu” / ”România: Perspectivele lui Ceaușescu” trebuie să localizăm în timp momentul în care se petreceau evenimentele.
Ronald Reagan a fost, într-adevăr, cowboy-ul care ajuns la Casa Albă a câștigat Războiul Rece, dar în 1983 era doar de doi ani în funcție și îi succeda lui Jimmy Carter, care îl primise pe Ceaușescu pe celebra peluză din Pennsylvania Avenue 1600.
Din 1975, România era beneficiara Clauzei Națiunii Cele Mai Favorizate și, în ciuda dovezilor că regimul lui Ceaușescu era unul dictatorial, în care drepturile omului erau o legendă, americanii ezitau să o ridice, privind schimburile comerciale ca pe un cap de pod informativ, dincolo de Cortina de Fier.
Chiar și informațiile duse dincolo de linia frontului de generalul fugar Ion Mihai Pacepa, a cărui carte Orizonturi Roșii avea să fie privită de Reagan drept un abecedar pentru înțelegerea regimurilor socialiste, care abia începuseră, în 1983, să fie crezute.
La Kremlin, pe de altă parte, mai aveau să treacă aproape doi ani, până în martie 1985, când avea să ajungă secretar general al PCUS Mihail Gorbaciov, care, prin ale sale Perestroika și Glasnost, le-a devenit partener lui Ronald Reagan și George W. Bush la prăbușirea regimurilor comuniste. Atunci nu apăruse nici măcar ideea ”Cursei înarmărilor cu rachete” și nici Starwars, cursa financiară care nouă avea să ne aducă primul român în spațiul cosmic, iar sovieticilor avea să le golească visteria.
În 1983, lucrurile păreau înghețate așa cum îi prinsese gerul din 1945 pe liderii comuniști, pe care îi dădea jos de pe tron doar moartea sau intervenția sovieticilor, cum se întâmplase în 1956 și 1968.
Ofițerii de analiză aveau să și scrie în raport că în următoarele 12 luni, până la următorul raport, Nicolae Ceaușescu nu avea să dispară de pe scena politică.
”Are o șansă bună să supraviețuiască următoarele 12 luni”
”Credem că poziția președintelui Ceaușescu va deveni tot mai precară în anul care urmează. Economia va stagna în continuare fără o infuzie substanțială de ajutor din afară, care nu pare să se materializeze nici dinspre sovietici, nici dinspre Vest. Ceaușescu nu pare să îmbunătățească nivelul de trai, renunțând la politicile de austeritate, preferând să se bazeze pe aparatul său de securitate și pe măsuri represive pentru a ține nemulțumirile sub control. Recolta proastă de anul acesta și lipsurile energetice vor provoca noi fracturi economice, mai ales în cursul lunilor de iarnă. Astea vor veni concomitent cu scăderea moralului populației, care va provoca proteste tot mai întinse, pe care regimul Ceaușescu le va suprima tot mai greu.”
În continuare, ofițerii de analiză anticipează disensiuni între cadrele de conducere, dar pe care Ceaușescu le-ar rezolva prin aruncarea unora peste bord, atribuindu-le vina propriilor eșecuri.
”Totuși, Ceaușescu are resurse considerabile pentru a își apăra poziția. Plasarea rudelor sau a unor locotenenți loiali în pozițiile sensibile îl ajută să păstreze controlul butoanelor subordonaților cheie și să exercite controlul aproape total asupra partidului și guvernului. Este șiret și fără milă și s-a asigurat că centura securității este strânsă așa cum e strânsă și cureaua economică. Cei mai mulți români, din partid și din guvern sau din afara lor, sunt speriați sau intimidați de poliția secretă a lui Ceaușescu. Pentru aceste motive, estimăm că Nicolae Ceaușescu are o șansă bună să supraviețuiască următoarele 12 luni.”
Termenul nu e dat ca un ultimatum, ci el vizează momentul întocmirii unui nou raport de previziuni. Formularea corectă este: ”Va fi la locul lui și la următorul raport”!
23 august 1980 – Cu cât scădea nivelul de trai, creștea cultul personalității. Din inscripție se vede că ideea era că Nicolae Ceaușescu joacă un rol mondial!
Posibilii succesori. Obsesia americanilor
În urmă cu puțini ani, a făcut furori în presa românească un raport din 1982, publicat și în Evenimentul Istoric și Evenimentul Zilei. Este cel în care printre cei care i-ar putea lua locul lui Nicolae Ceaușescu apare și Ion Iliescu, la acea dată îndepărtat din cercul prim al Puterii din România Socialistă.
În 1983, Iliescu dispare din raportul de previziuni! Dar nu e decât o scăpare, pentru că alte documente publicate de noi, de exemplu unul din 1986, îl readuc pe viitorul președinte al României în lista de succesori posibili, alături de ministrul Apărării Constantin Olteanu sau primministrul Constantin Dăscălescu.
Trebuie spus că în toate documentele americanilor legate de lideri indezirabili din lume, un loc important îl ocupă identificarea posibililor succesori, pentru că ei deveneau cei importanți pentru
repararea relațiilor.
În 1983, în raportul din decembrie, ofițerii de analiză identifică un cerc de apropiați care ar putea forma o conducere colectivă: Constantin Dăscălescu, abia numit în 1982 primministru,Tudor Postelnicu, pe atunci la comanda Securității, Gheorghe Homoștean, ministrul de Interne, Ilie Verdeț, Emil Bobu, Iosif Banc, Ion Coman și Constantin Olteanu.
23 august 1977 – Manifestațiile erau pentru Ceaușescu ”măsura” iubirii de care se bucura
Față de raportul din 1982, dispar Elena și Nicu Ceaușescu, despre care americanii consideră că nu sunt iubiți de români.
Ofițerii de analiză considerau, în 1983, că Nicolae Ceaușescu putea fi făcut să plece doar de valul de nemulțumire din rândul populației și recunosc faptul că posibilii membri ai unei conduceri colective postCeaușescu, nu sunt persoane care să îl forțeze să plece, ci mai degrabă un grup care să mențină, cu mici ajustări, linia politică a ”Celui mai iubit fiu al poporului”. Și aici vine partea cea mai interesantă. O enunț subliniată cu fontul alocat subtitlurilor:
Americanii nu îl doreau pe Ceaușescu înlocuit în 1983!
Ofițerii de analiză spun în raportul din decembrie 1983 că sovieticii nu aveau, nici ei, un interes major în a-l schimba pe Nicolae Ceaușescu, chiar dacă era un ghimpe în calea unanimității deciziilor din Tratatul de la Varșovia sau în planurile economice ale CAER.
Înlocuirea unui lider comunist însemna o breșă și ea putea duce la o slăbire a sistemului comunist în general. Americanii anticipau că s-ar putea ajunge la trupe sovietice, trimise pentru a menține ”comunismul ortodox” și că rușii nu aveau nevoie de așa ceva. La acel moment, repet pentru că e important, raportul și linia politicii SUA față de România din decembrie 1983, erau diferite de ce avea să urmeze. Eram la puțin după momentul în care Reagan numise Blocul Sovietic ”Un imperiu al Răului”, în martie 1983, și nu apăruseră încă soluțiile închiderii Războiului Rece.
iului Rece. În ce privește interesele americanilor în România din decembrie 1983, ofițerii de analiză recomandă:
”Dacă punem în balanță că Ceaușescu își urmărește interesul propriu și pe al României, probabil că asta este în beneficiul Statelor Unite și a produs probleme Sovieticilor. Ceaușescu are grijă să nu treacă de ceea ce el consideră că este limita toleranței sovieticilor, dar a impus limite destul de largi comportamentului său independent. În plus, el este de neclintit – și chiar îl deranjează – apelurile SUA de a își modera politicile interne represive și sprijină pe față mișcările anti-americane ”de eliberare națională” din străinătate.”
Raportul continuă cu un calcul simplu, americanii l-ar putea ajuta economic pe Ceaușescu (Clauza Națiunii Cele Mai Favorizate avea să fie ridicată abia în 1988!) care astfel ar rezista mai ușor presiunilor sovietice, dar nu va rezolva ”boala” economiei românești.
”Ajutorul SUA nu va vindeca bolile economice, pentru că Ceaușescu nu pare să facă reformele necesare la sistemul său rigid, stalinist de management, pentru ca acest ajutor să aibă efect.
Un regim de succesori, cel puțin la început, va renunța la comportamentul independent în politica externă, fiind focusat pe problemele interne. Slabi și probabil divizați, noii conducători ai României ar fi mai vulnerabili decât a fost Ceaușescu la presiunile și penetrările sovieticilor. În același timp, este puțin probabil ca SUA să aibă mai multă influență asupra lor decât au avut asupra lui Ceaușescu, date fiind realitățile geopolitice.”
În ultimul capitol al raportului, intitulat ”If Ceausescu stays”, se spune că Nicolae Ceaușescu se înfundă singur, pe fondul problemelor economice, și că muncitorii și țăranii relativ pasivi la acea dată ar putea produce frământări importante, dar totul în timp. Va jongla, spun americanii având intuiție, între ruși, țările din Vest și țările arabe, sperând să obțină ajutor, dar nu va putea face față fără schimbări majore de abordare.
Concluzie: După 1985, când la Kremlin se va instala Gorbaciov, soarta tuturor liderilor comuniști care nu acceptau schimbarea ”sistemului rigid, stalinist de management” avea să fie pecetluită. Ceaușescu, care nu a înțeles nimic din valul de schimbări din jurul său, avea să fie și el răsturnat.
În 1983, însă, americanii nu vedeau o prioritate din schimbarea președintelui României Socialiste. La acea oră, chiar dacă ”îl citiseră” aproape perfect, el era o sursă de disconfort și instabilitate în ”Imperiul Răului”.
Mai e un lucru de spus, și dacă ar fi vrut schimbarea, nu puteau face nimic, doar să îl preseze politic, dar asta nu îl deranja prea tare. În 1983, Ceaușescu era, pentru americani, ”răul cel mai mic”!
TIB 1985, produse IMGB – Americanii considerau că economia RSR se afunda în datorii. Așa era oare?
Articol realizat de Alecu Racoviceanu
