Căsătoria cu liderul ţărănist Corneliu Coposu, la 24 octombrie 1942, avea să-i marcheze destinul.
Cei doi au stat împreună numai cinci ani, soţul său fiind arestat alături de conducerea Partidului Naţional Ţărănesc la 14 iulie 1947, după episodul Tămădău.
Încercările au continuat cu evacuarea din locuinţă şi pierderea bunurilor, iar mai apoi cu arestarea sa la 13 iunie 1950, pentru „complicitate la crimă de înaltă trădare” şi spionaj în favoarea Franţei.
Pentru aceste acuzaţii a fost condamnată la 20 de ani muncă silnică.
A executat 14 ani de detenţie în închisorile Jilava, Mislea, Miercurea Ciuc şi Oradea.
Sora sa, France, arestată sub aceeaşi acuzaţie, s-a stins din viaţă în 1958 în închisoarea de la Văcărești.
Arlette Coposu a fost eliberată la 15 aprilie 1964, în baza Decretului 176/1964.
Perioada petrecută în detenţie si-a pus amprenta asupra stării sale de sănătate, un cancer galopant reuşind să o răpună în numai doi ani.
S-a stins din viaţă la vârsta de 51 de ani, pe 27 decembrie 1966, fiind înmormântată la cimitirul Bellu Catolic.
Iată cum o descriau cunoscuții pe Arlette Coposu:
„Arlette era o prezență foarte discretă, înaltă, cu o parte a părului împletit deasupra capului.
O țin minte povestind romane, iar eu, de câte ori văd filmul Jane Eyre, invariabil îmi amintesc de ea.
Era foarte tristă, pe fața ei se vedeau anii grei de pușcărie, îi murise o soră, soțul îi era închis”. – Niculina Moica.
„O luptătoare, o frumusețe de femeie, care a îndurat cu mult curaj rigorile temnițelor comuniste”. – Acad. Gabriel Țepelea.
„Arlette nu vorbea mult, dar avea un fel de-a prezenta lucrurile…
Nu știu cum să vă spun… Nimeni nu mi-a vorbit despre Basarabia așa de frumos cum o făcea ea!
Și vorbea cea mai frumoasă limbă românească! Învățată la școală. Impecabilă. Fără niciun accent, fără niciun regionalism. Limba literară, curate” – Flavia Coposu-Bălescu.
Sursa: Pagina de Facebook a IICCMER
Foto: corneliu-coposu.eu/ memoriarezistentei.ro
