La 74 de ani de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial au rămas încă multe răni care refuză să se închidă. Mai ales dacă sunt permanent întreținute de actorii politici. Este și cazul disputelor istorice dintre Japonia și Coreea de Sud.
Coreenii i-au acuzat decenii la rând pe japonezi că refuză să recunoască faptul că au transformat femei din Coreea de Sud în sclave sexuale în timpul războiului.
Faptele
Multe tinere sub 18 ani erau răpite de pe stradă și obligate să întrețină relații sexuale cu 30-40 de soldați în fiecare zi.
Cele care au supraviețuit au solicitat autorităților japoneze să ceară scuze public pentru evenimentele din acea perioadă.
În noiembrie 1990 a fost stabilit un consiliu care să le reprezinte drepturile.
Abia în 2008 statul coreean a decis să le despăgubească cu o sumă modică pentru suferința lor pe cele 109 “femei de confort” încă în viață.
Alte 218 victime trăiesc încă pe teritoriul Coreii de Nord.
Femeile din Coreea de Sud au inițiat un protest care are loc în fiecare zi de miercuri în fața ambasadei Japoniei din Seul.
Abia în 2015, premierul japonez Shinzo Abe a ajuns la un acord cu omologul său coreean pentru încheierea acestei dispute.
Japonia a acceptat să plătească 8,3 milioane de dolari, Abe i-a cerut scuze premierului Park, iar Coreea de Sud se angaja să renunțe la proiectul de a ridica o statuie pentru victimele fenomenului în fața ambasadei japoneze din Seul.
Acordul a fost rupt la 21 noiembrie 2018, când Coreea de Sud a ridicat subiectul din nou la nivel internațional, iar japonezii au sistat plățile către fundația “femeilor de confort”.
Nu mai miră pe nimeni că și astăzi în trenul care face legătura dintre aeroportul Haneda și centrul orașului Tokyo, pe ecran rulează imagini despre cum Japonia a furat o insulă, mai exact Daemado (în japoneză Tsushima), și refuză să o dea înapoi, “deși comunitatea internațională și toată lumea știe că este teritoriul Coreii de Sud”.
Criză diplomatică
Luna trecută, Coreea de Sud a lansat un nou atac la adresa Japoniei. De data aceasta solicita despăgubirea muncitorilor care au fost forțați să lucreze pentru companii japoneze în timpul războiului.
Reacția Japoniei nu s-a lăsat prea mult așteptată. Conform cotidianului elvețian Neue Zurcher Zeitung, autoritățile de la Tokyo au anunțat că sistează exportul de materii prime esențiale pentru crearea de telefoane inteligente în Coreea de Sud.
„Guvernul japonez amenință cu piedici birocratice în exportul de materii prime pentru realizarea display-ului, smartphone-urilor și a cipurilor, industrie oricum dominată de japonezi. Coreea de Sud va fi tăiată de pe lista statelor favorizate“, scrie sursa citată. 70% dintre aceste produse erau procurate de coreeni din Japonia. Astfel s-ar putea bloca capacitatea de producție timp de mai multe luni.
Ministerul de Externe sud-coreen l-a invitat pe ambasadorul japonez să dea explicații.
Ministerul Comerțului și Industriei a anunțat că va depune plângere la Organiția Mondială a comerțului (OMC). Mai mult, Guvernul ia în calcul rediscutarea acordului bilateral parafat în 1965.
Acordul prevedea reluarea relațiilor diplomatice dintre cele două țări.
În compensație pentru ocupația colonială, Japonia a plătit despăgubiri de 300 de milioane de dolari și alte 500 de milioane în credite de dezvoltare.
Coreea de Sud se angaja să renunțe la orice fel de alte pretenții și să considere conflictul istoric ca fiind încheiat.
Judecătorii și populația sud-coreeană sunt acum de altă părere. Ei consideră că acordul nu include și cazuri individuale.
Mai exact, persoanele obligate să lucreze în timpul războiului la firmele japoneze Nippon Steel, Sumitomo Metal, Nachi-Fujikoshi și Mitsubishi Heavy sunt îndreptățite să ceară despăgubiri din partea statului japonez.
Vor despăgubiri
Instanța a stabilit că fiecărui muncitor i se cuvin aproximativ 85.000 de dolari. Judecătorii au hotărât și că banii trebuie obținuți prin confiscarea bunurilor acestor firme, dacă nu sunt dispuse să plătească de bunăvoie.
Cazul creează un precedent foarte periculos, care ar putea încuraja și alte clase sociale să își ceară drepturile pentru abuzurile suferite în acea perioadă.
„Sunt cele mai dificile momente în relația bilaterală dintre cele două țări, fiindcă nu există o soluție imediată“, spune diplomatul japonez Mitoji Yabunaka.
El atrage atenția că disputa dintre principalii aliați ai SUA în regiune creează și o problemă geopolitică pentru Washington.
Numărul exact al victimelor supuse la muncă silnică este neclar.
Japonezii vorbesc de câteva sute de mii, deși mulți neagă existența lor, în timp ce coreenii invocă câteva milioane, dintre care mulți au lucrat în condiții foarte grele în fabrici și mine, unde au existat și cazuri de deces. Experții văd principala problemă în faptul că premierul Abe nu recunoaște perioada colonială ca o etapă de suprimare.
În timp ce în Japonia se folosește eufemistic termenul de “femei de confort”, Coreea de Sud vorbește mereu de „sclave sexuale”.
Pe cât de mare este distanța dintre cei doi termeni, pe atât de departe sunt cele două țări de un compromis, fiindcă Japonia nici nu vrea să audă de un fond comun al celor două țări pentru despăgubirea condamnaților la muncă silnică.
