În noiembrie 1915, o femeie a apărut în mijlocul luptelor de la Gallipoli. A pus o coroană de flori pe mormântul lui „Richard” și apoi a dispărut.
Vizitatorul a fost chiar soția Lilian, o asistentă medicală și fondator de spitale care a salvat viețile a mii de oameni într-o carieră de cincizeci de ani, o femeie care a primit medalii, pentru activitatea ei, de din parte Marii Britanii, Franței și Turciei.
„Richard” Doughty-Wylie sa căsătorit în 1904 cu Lilian Adams, fiica lui John Wylie din Westcliff Hall, Hampshire, și văduvă a locotenentului Henry Adams din cadrul Serviciului medical indian.
Charles Doughty a adăugat numele soției sale la propriul nume de familie.
Cuplul a călătorit în luna de miere în nord-vestul Indiei, întorcându-se în Anglia prin Bagdad, Babilon și Constantinopol.
Doamna Doughty-Wylie s-a alăturat muncii de ajutorare a soțului său în timpul războiului din Balcani în 1913 și a supravegheat conducerea spitalelor Crucii Roșii din Constantinopol.
Doughty-Wylie a trăit și a lucrat în Turcia în calitate de Consul britanic, înainte să moară, la vârsta de 46 de ani, la Gallipoli, în timpul Primului Război Mondial.
Presa română interbelică arăta că, înainte să ajungă la București, Lilian înființase un spital din banii săi în India și lucrase ca asistentă socială în Turcia, dar nicăieri nu și-a putut duce opera la bun sfârșit nefiind ajutată de autoritățile locale.
Dispensarul Româno-Britanic devenise, sub conducerea ei, un exemplu al „Asistenței Sociale”.
Înconjurată de un corp medical distins și de un personal de infirmiere cu studii în Anglia, Lilian ajunsese să ducă dispensarul la 9000 de copii consultați, 3500 consultații prenatale și 7000 de vizite la locuințele bolnavilor pe an.
Avea trei paturi cumpărate din fondurile personale unde gravidele din sector își aduceau odraslele pe lume. De dezvoltarea și creșterea copilului se îngrijeau apoi cântarul, razele ultraviolete, medicamentele, ajutoarele bănești și medicale. Lilian se specializase în „lampa cu cvarț”.
Foto: Soții Doughty-Wylie
