Și Kérimé, și soțul său, mare om politic, au rămas în istorie, nu pentru faptele mărețe pe care le-ar fi făcut la viața lor, ci pentru corespondența pe care ea a întreținut-o cu poeta lesbiană Renée Vivien, a cărei muză a fost la un moment dat.
Se știe puțin despre viața lui Kérimé Turkhan Pasha, cu excepția faptului că a fost educată în stil francez și că a fost o femeie extrem de liberă.
În 1904, ea i-a scris poetei Renée Vivien, a cărei operă o admira.
Cele două femei au avut o corespondență fierbinte și pasională.
Kérimé a inspirat multe dintre poeziile lui Vivien, în special cele din volumul Le Jardin turc (1905-1906), unde apare deseori menționată ca „Sultana mea”.
Pe lângă scrisori, cele două și-au consumat relația, care s-a încheiat în 1907, în întâlniri secrete.
Scrisorile lui Renée Vivien către Kérimé au fost publicate abia în 1998.
Soțul tradus, Turkhan Pasha Përmeti, născut la 19 decembrie 1846, a fost un politician otoman-albanez, care a servit ca al doilea prim-ministru al Albaniei.
El fusese, de asemenea, în serviciul statului otoman și deținea titlul de Pașa al Imperiului Otoman.
Printre posturile otomane pe care le-a ocupat s-au numărat cel Guvernator al Cretei, în 1895 și 1896, și ambasador la Sankt Petersburg. Era un vorbitor fluent de greacă și era considerat un administrator capabil, deși destul de indecis.
Guvernarea sa din Creta s-a încheiat cu insurecția din 24 mai 1896, care a dus în cele din urmă la pierderea insulei de către Imperiul Otoman. Përmeti a reprezentat Imperiul Otoman ca delegat al acestuia la cea de-a doua conferință de pace de la Haga din 1907.
La 17 martie 1914, a fost numit prim-ministru și ministru al afacerilor externe de către prințul Wilhelm de Wied, nepotul Reginei Carmen Sylva a României, în așa-numitul guvern definitiv.
Atunci a devenit al doilea prim-ministru al Albaniei în locul lui Ismail Qemali.
Turkhan Pasha a rămas ministru de externe până la 28 mai 1914, apoi a fost înlocuit de Prenk Bib Doda, căruia i-a urmat Mehmed Konica, în iulie.
Contemporanii lui Përmeti au susținut că, din cauza lipsei de afiliere la cauza națională albaneză, nu era familiarizat cu nevoile albanezilor.
A pierdut postul de premier al Albaniei de două ori .
A fost răsturnat de la puterea de Essad Pașa în 1914, apoi de Congresul de la Lushnjë în 1920.
Turkhan a murit la18 februarie 1927, iar Kérimé i-a supraviețuit până în 1948.
