În urmă cu mai bine de 3 ani, CNC al AFDPR a definitivat un proiect de lege care prevedea printre altele și introducerea copiilor noștri în DL nr. 118/1990, fapt care se lăsa așteptat de aproape 27 de ani.
Copiii noștri au fost solidari cu suferințele familiilor lor, ba mai mult, au suferit ei înșiși, fiind discriminați, încă din copilărie, de pe băncile școlii, în diferite moduri de regimul comunist; cei mai mulți nu au putut urma meserii sau facultăți pentru care aveau vocație și pe care și le-au dorit și pentru ei destinul nu s-a împlinit la timpul potrivit.
Era un proiect de lege echitabil, neinterpretabil și de bun-simț. A fost înmânat tuturor partidelor politice, de la care am primit promisiuni ferme de susținere. Ca de fiecare dată, promisiunea a fost una în van!
În anul 2020, un grup de parlamentari – deputați de la GRUPUL MINORITĂȚILOR, în frunte cu domnul ADNAGI SLAVOLIUB, au întocmit un nou proiect de lege cu aceeași temă, pe care l-au susținut și pentru care au obținut avize favorabile, acesta devenind între timp Legea nr. 130/2020. Această lege, în cursul elaborării căreia nu am fost consultați, nu ne-a satisfăcut, ea fiind inechitabilă și interpretabilă!
Aceiași parlamentari au elaborat ulterior un nou proiect de lege, care face unele precizări, concretizate în Legea nr. 232/2020, în care apar și unele noutăți în Articolul 13:
„Prevederile prezentului decret-lege nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracțiuni contra umanității sau celor în cazul cărora s-a dovedit că au desfășurat o activitate fascistă și/sau legionară în cadrul unei organizații sau mișcări de acest fel, precum și copiilor acestora” și, respectiv, în Articolul 14: „…în baza sesizărilor primite sau din proprie inițiativă, vor verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor prezentului decret-lege”.
Iată, fără a mai fi nevoie, dovada unei crase ignoranțe!
Chiar ați uitat, domnilor, sau – ceea ce ar fi și mai grav – vă faceți că ați uitat că, după cel de-al II-lea Război Mondial, elitele morale și intelectuale ale neamului românesc, indiferent de etnie, culte sau politici, au fost asasinate sau condamnate la ani grei de temniță, trimise în lagăre de exterminare, unde mulți dintre ei și-au găsit sfârșitul, ca urmare a bătăilor, înfometării, muncilor silnice și lipsirii de minime condiții de igienă și asistență medicală?
Chiar s-a uitat că toți aceștia au fost judecați de așa-zisele „tribunale ale poporului”, ale căror completuri de judecată erau formate din pleava morală a societății românești, din trădătorii de neam și țară?
Chiar vă faceți că ați uitat că atât în Decretul-Lege nr. 118/1990, dar mai ales în Legea nr. 221/2009 se definește sintagma „condamnare cu caracter politic”, la Art. 1, alin. (1) astfel:
„Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945”…
Totodată, Art. 2 din Legea nr. 221/2009 stipulează, fără echivoc, următoarele: „Toate efectele hotărârilor judecătoreşti de condamnare cu caracter politic prevăzute la Art.1 sunt înlăturate de drept. Aceste hotărâri nu pot fi invocate împotriva persoanelor care au făcut obiectul lor”.
După 75-80 de ani asistăm nu doar cu stupoare, ci cu indignare și revoltă la redeschiderea dosarelor „originii sociale” a copiilor noștri!
Avem de-a face cu o crasă necunoaștere și chiar cu o ură necreștinească, dusă, dacă s-ar putea, și dincolo de mormânt, astfel încât lăsăm să se întrevadă pentru necunoscători faptul că volumul și bestialitatea crimelor săvârșite de regimul comunist „ilegitim și criminal” ar putea suporta vreo comparație!
La începutul anilor 1990, după evenimentele din decembrie 1989, în România mai trăiau sute, poate chiar mii de criminali comuniști! A pățit vreunul ceva? Doar doi – și aceasta după 25 de ani! Cunoaște cineva ca vreun copil de criminal comunist să fi suportat o cât de mică pedeapsă? Categoric, nu!
COPIII NU TREBUIE SĂ POARTE VINOVĂȚIA PĂRINȚILOR ȘI BUNICILOR!
Nu tolerați falsificarea a nu știu câta oară a adevăratei istorii recente a României, la diminuarea adevăratei proporții a rezistenței anticomuniste!
Doriți să vă amintim cine au fost primii șefi ai Securității? Cine au fost cei care au populat fauna guvernamentală după cel de-al II-lea Război Mondial? Cine au fost cei din avangarda regimului de ocupație sovieto-comunist, care a fost originea lor?
Nu este cazul! Noi știm să iertăm, și iertarea ne-a făcut și mai puternici!
FOȘTII DEȚINUȚI POLITICI ȘI DEPORTAȚI NU VOR TOLERA NICIODATĂ ESCALADAREA VREUNEI EXTREME, FIE EA DE DREAPTA, FIE DE STÂNGA!
NU NE ÎMPINGEȚI TOCMAI PE NOI ȘI PE COPIII NOȘTRI LA PROTESTE, FAȚĂ DE CARACTERUL CRIPTOCOMUNIST AL ACESTEI LEGI!
Dorim să încheiem totuși într-un spirit optimist, parafrazând un slogan comunist, scris sub titlul ziarului „Scânteia” de altădată: „Proletari din toate țările, uniți-vă!”, cu alt slogan – și anume: „Parlamentari din toate partidele, treziți-vă!”.
De aceea, vă solicităm, prin mijloacele parlamentare pe care le aveți la îndemână, rediscutarea legii și repararea de urgență a acestei nedreptăți, prin eliminarea din textul legii a paragrafelor incriminate de noi și incriminante pentru mulți dintre copiii celor care și-au sacrificat viața și au suferit în temnițele comuniste, ca „dușmani ai poporului”, fără niciun fel de discriminare a copiilor, pentru așa-zise păcate ale părinților.
Așa să vă ajute Dumnezeu!
