Destinul tragic al singurei supraviețuitoare a masacrului din Dakota

 

Se spune că o poză bună valorează cât o mie de cuvinte. Este cazul fotografiei de față, chiar dacă aparent conține doar imaginea unui adult și a unui copil.

Fotografia a fost realizată la sfârșitul secolului al XIX-lea în Beatrice, Nebraska, SUA, de un fotograf pe nume Taylor.

Bărbatul din imagine este generalul Leonard Colby. Micuța este un copil indigen numită Lost Bird (Pasăre Pierdută). Fotografia a fost realizată la solicitarea generalului, pentru a marca decizia de a o adopta pe micuță, într-un gest care să dea bine la public.

Pasărea pierdută

Realitatea din spatele poveștii, așa cum notează Huffington Post, este că micuța a fost singura supraviețuitoare a masacrului din Wounded Knee, așa cum este cunoscută astăzi uciderea a sute de membri ai tribului Lakota în rezervația Pine Ridge din Dakota de Sud, la 29 decembrie 1890.

Micuța a fost găsită aproape înghețată de frig la patru zile după masacru, sub mama ei decedată. Pe capul copilului era o șepcuță cu steagul american.

A primit numele de Zintkala Nuni – The Lost Bird (Pasărea pierdută). Supraviețuitori ai tribului au încercat să obțină custodia micuței, însă s-au lovit de refuzul autorităților care au încredințat-o tocmai generalului care a condus trupele care au comis masacrul.

Bărbatul a susținut că el este în totalitate indian din tribul Seneca și va avea grijă de supraviețuirea tribului măcelărit dacă i se incredințează copilul.

Pe spatele fotografiei, Colby însuși a notat în cuvinte aproape indescifrabile: ”fetiță găsită de mine pe câmpul de la Wounded Knee (Genunchiul rănit), sub mama ei, în a patra zi de după bătălie. Avea cam 4-5 luni și era înghețată la cap și picioare, dar și-a revenit complet. Bătălia a avut loc la 29 decembrie 1890, la aproximativ 15 mile de Pine Ridge, Dakota de Sud”.

Destin tragic

Generalul Colby a adoptat fata fără să își anunțe soția, o scriitoare stabilită la Washington. Cuplul a acceptat să pastreze numele Zintka.

Sursa citată notează că mama adoptivă a încercat pe cât posibil să o crească în condiții bune, însă asta nu a însemnat că trendurile sociale de la acea vreme au ocolit-o.

Privată de drepturi fiindcă era femeie, respinsă de semenii ei și exploatată de filmele mute din cadrul Wild West Show realizate de Buffalo Bill, Zintka nu avut nicio șansă.

Din dorința de a-și cunoaște originile, Zintka s-a întors după mai mulți ani la Beatrice. Generalul Colby divorțase între timp și locuia cu dădaca fiicei sale. Zintka l-a urmat pe tatăl ei vitreg, o decizie pe care avea să o regrete.

Inițial se pare că a fost abuzată sexual de acesta și a rămas însărcinată. A fost transferată într-o casă-închisoare pentru femei însărcinate. Deși fătul a murit, femeia a fost ținută captivă încă un an.

S-a stins repede

S-a întors la mama ei adoptivă din Washington și s-a căsătorit cu un bărbat care a îmbolnăvit-o de sifilis. A încercat să revină la compania lui Buffalo Bill, care îi exploata trecutul indian, însă după mai multe refuzuri, s-ar fi apucat de prostituție.

A avut doi copii. Primul a murit, iar pe al doilea l-a încredințat unei indiene în care avea încredere, fiindcă ea și soțul ei bolnav erau foarte săraci.

S-a îmbolnăvit în februarie 1920, din cauza unei epidemii de gripă, iar la 14 februarie a decedat la vârsta de doar 29 de ani din cauza unor complicații cauzate de gripa spaniolă și sifilis. A fost înmormântată într-o groapă comună din California.

Oasele ei au fost exhumate în 1991 de Asociația supraviețuitorilor din Wounded Knee, pentru a fi aduse înapoi pe câmpul de luptă și reînhumate într-o ceremonie de amploare, la care au participat sute de nativi americani, dar și presa națională din SUA.

Acceptată de comunitate

“Lost Bird s-a întors astăzi în același loc din care a fost luată. Asta înseamnă un nou început, iar procesul de vindecare este complet. Putem fi mândri că aparținem tribului Lakota. Pentru copiii noștri sacri, acesta însemnă începutul”, susține o femeie din Lakota.

“În drumul scurtei ei vieți pavat cu lacrimi, Zintka a fost privată de propriul ei nume, de mama ei și de orice posibilitate de a-și păstra cultura. A fost tot timpul deosebit de nefericită. A fost împiedicată să se întoarcă în Vest, iar când a ajuns în Vest a fost exploatată sexual și psihic în lumea filmului și a divertismentului. Nu a mai apucat să împlinească vârsta de 30 de ani”, completează ea.

Viața lui Lost Bird a fost descrisă într-o carte de Renee Sansom Flood în 1998.

Flood s-a ocupat personal de găsirea și reînhumarea rămășițelor ei pământești.

“Povestea lui Lost Bird este o dovadă vie că o fotografie veche și prăfuită de acum un secol poate mișca oamenii să facă descoperiri chiar și după ce subiecții și fotograful nu mai sunt de mult timp în viață”, adaugă cei de la Huffington Post.