A fost o dorință din 1523 a regelui Felipe al II-lea al Spaniei, după ce acesta a mutat capitala de la Toledo la Madrid.
În acea perioadă, în funcție de anotimp, sediul guvernului se muta dintr-un palat regal în celălalt: primăvara la Aranjuez, vara la La Granja, toamna la El Escorial și iarna la Madrid.
Prezentare
Conform site-ului oficial, după cucerirea de către creștini în secolul al XII-lea, membrii Ordinului de Santiago au creat o rezervație de vânătoare în zona de joncțiune dintre râurile Tagus (Tajo) și Jarama.
A fost ridicată o casă de vânătoare, care ulterior a fost transformată în palat și în domeniu regal. “În timpul epocii de aur a Spaniei, Aranjuez a devenit un simbol al perfecțiunii naturii, așa cum El Escorial era pentru artă”, scrie sursa citată.
La începutul secolului al XVI-lea, regele Carol al V-lea al Spaniei a decis construirea unei vile în stil italian renascentist.
Aceasta a devenit o inspirație pentru urmașul său, regele Felipe al II-lea, care l-a mandatat pe Juan Baustista de Toledo să amenajeze grădinile cu alei lungi pline de copaci, care sunt vizibile și astăzi.
Au fost construite diguri pentru a putea controla cursul râului Tajo și a crea o rețea de canale de irigații.
Aspectul a fost îmbunătățit de membrii monarhiei de Bourbon, care obișnuiau să petreacă mult timp în palat, de obicei începând cu Paștele până la finalul lui iulie.
Felipe al V-lea a adăugat noi grădini, Ferdinand al VI-lea a adăugat noi alei și a întemeiat un sat în interiorul domeniului, inițiativă continuată de Carol al III-lea și Carol al IV-lea.
În condițiile în care Ferdinand al VII-lea și Isabella a II-a au continuat să viziteze Aranjuez în timpul primăverii, domeniul și-a păstrat strălucirea până la finalul anilor 1870.
Istoria palatului
Palatul Regal a fost construit de Felipe al II-lea pe locul vechiului palat ridicat de Marii Maeștri ai Ordinului de Santiago.
Arhitectul său a fost Juan Bautista de Toledo, iar construcția efectivă a demarat în anul 1564. A contribuit și arhitectul Juan Herrera, însă în cursul vieții sale doar jumătate din proiect a fost finalizat.
Clădirea în sine este mai mult o caracteristică a clasicismului promovat de monarhia de Habsburg cu o alternanță între pietre și cărămizi.
Planul inițial a fost continuat de regele Felipe al V-lea în 1715 și a fost finalizat abia în 1752 de Ferdinand al VI-lea, cei doi sperând să ridice un palat care să rivalizeze cu Versailles-ul.
Forma dreptunghiulară finalizată după mai bine de două secole n-a rezistat decât 20 de ani, fiindcă regele Carol al III-lea a decis să adauge două aripi noi palatului existent.
Carol al IV-lea, prinț de Austria, a copilărit în grădinile palatului de la Aranjuez, iar în momentul în care a a ajuns rege a decis să construiască o casă de vacanță în capătul opus al grădinilor, clădire cunoscută astăzi drept Casa del Labrador (casa muncitorului), din cauza aspectului său exterior simplist, în totală contradicție cu interiorul impozant, realizat de arhitecții Juan de Villanueva și Isidro Gonzales Velazquez.
Camerele palatului și ale casei del Labrador au fost modelate succesiv până în 1808 și sunt prezentate astăzi ca o mostră de autenticitate privind preferințele monarhilor spanioli în materie de lux, rafinament, arta textilă și tablouri. Neafectate de războaie, aceste camere trezesc imediat în mintea oricărui vizitator senzația că a călătorit în timp și se află undeva între secolul al XVI-lea și al XIX-lea.
Grădinile sunt uriașe și în special pe timpul verii reprezintă un loc de relaxare și evadare din tumultul capitalei spaniole, fiind o destinație de weekend preferată de aceștia. Ies în evidență Grădina Insulei, Grădina Regelui, Grădina Prințului și Grădina Isabella a II-a.
La finalul anilor 1870, Aranjuez a pierdut competiția cu La Granja, noua preferată a casei regale. În 1931, pe timpul celei de-a doua Republici Spaniole a fost declarat monument istoric și a fost deschis publicului. Din 2001 este în Patrimoniul Cultural UNESCO.
Întreaga localitate Aranjuez pare desprinsă dintr-un film istoric de acum trei-patru secole în care timpul a stat în loc și pare că nimic nu s-a modificat.
Drumul de la gară la palat îți trezește de multe ori întrebarea dacă ai luat decizia corectă că ai optat pentru Aranjuez în detrimentul rivalelor istorice Toledo, El Escorial, Segovia sau La Granja de San Ildefonso.
Interiorul palatului este impresionant, cu încăperi aproape la fel cum arătau din secolul al XVI-lea până în al XIX-lea.
Pot fi vizitate peste 25 de camere din acele perioade: camera gărzilor reginei, salonul reginei Isabella a II-a, anticamera muzicală, salonul muzical al reginei, camera de biliard, anteoratoriul reginei, oratoriul reginei, sala tronului, biroul reginei, cabinetul de porțelan – probabil cea mai spectaculoasă încăpere, preferata regelui Carol a III-lea.
Urmează dormitorul reginei, budoarul reginei, sala de baluri, camera în care se servea cina, dormitorul regelui, camera oglinzilor, salonul arab, biroul regelui, sala de lectură a regelui, salonul chinezesc și cea mai veche încăpere a palatului – camera gărzilor regelui, care datează din perioada lui Felipe al II-lea.
Program
Palatul Aranjuez este deschis de marți până duminică între orele 10 și 18 (octombrie – martie) și 10 și 20.00 ( aprilie – septembrie).
Întrarea în palat este permisă cel târziu cu 60 de minute înainte de ora de închidere.
Palatul este închis în fiecare zi de luni și în zilele de 1 ianuarie, 6 ianuarie, 1 mai, 5 septembrie 24, 25 și 31 decembrie. Grădinile sunt deschise de la 8.00 până la 18.30- iarna și 21.30- vara.
Durata vizitei fără ghid este estimată la 40 de minute. Din motive de securitate (valoarea uriașă a bunurilor aflate în încăperi), fotografierea este strict interzisă în interior, în fiecare încăpere fiind un steward care nu va ezita să ridice vocea sau să solicite ștergerea imediată a oricărei fotografii.
Preț
Biletul de intrare în palat costă 9 euro și poate fi achiziționat online sau la casele de bilete din incinta palatului, cu mențiunea că vara se pot forma cozi lungi.
Un timp de așteptare de minimum 20 de minute trebuie luat în calcul la intrarea în palat, unde fiecare vizitator trebuie să treacă printr-un control de securitate ca la aeroport.
Există bilete cu preț redus de 4 euro pentru minori între 5 și 16 ani, studenți până la 25 de ani la prezentarea carnetului de student și persoane de peste 65 la prezentarea unui document de identitate emis in UE.
Intrarea este liberă în data de 18 mai (ziua internațională a muzeelor), 12 octombrie (ziua națională a Spaniei) și în zilele de miercuri și joi între orele 15-18.00 (octombrie-martie) și 17-20.00 (aprilie septembrie) cu condiția prezentării unui document de identitate emis în UE.
Apartenența la un tur cu ghid vă va costa 4 euro în plus, în timp ce pentru un ghid audio trebuie să plătiți 3 euro în plus.
Cum ajung la Aranjuez
Există practic o singură variantă: trenul local Cercanias C3, gara Chamartin – Aranjuez, cu opriri în Madrid la Nuevos Ministerios (legătură cu metroul 8 pentru aeroport), SOL și gara Atocha. Durata călătoriei până la Aranjuez, în funcție de stația de îmbarcare, este de maximum o oră.
Trenurile circulă la interval de 20-30 de minute în timpul zilei, 15-20 de minute dimineața și seară la orele de vârf. Costul unui bilet este de 5,50 euro, 11 dus-întors, la care se adaugă un card de călătorie de 2,50 euro.
Pentru Aranjuez, cea mai bună opțiune este cumpărarea unui card Turist Zona T de 17 euro, care include pentru ziua cumpărării, călătorii nelimitate în Madrid și in afara Madridului, inclusiv Aranjuez, El Escorial, etc, incluzând și costul cardului de 2,50 euro și suprataxa de 3 euro pentru fiecare călătorie dinspre și înspre aeroportul Madrid-Barajas. De la gara Aranjuez urmează o plimbare de 15 minute pe jos (1,2km) până la intrarea propriu-zisă în palat.
Vizitând palatul, grădinile cu sau fără Casa del Labrador (bilet separat de 5 euro, 3,5 km de gară), servind și o gustare în oraș, practic nu va mai rămâne timp pentru a face și altceva în acea zi, exceptând cazul în care sunteți cu mașina personală sau închiriată, când puteți lega Aranjuez de o vizită la Toledo (45 km- 40 minute) sau preferabil Chinchon (25 km- 30 min).
CREDIT FOTO: patrimonionacional.e
