Clădirea originală a fost un simplu palat de vară, ridicat în 1717 de arhitectul german Johann-Friedrich Braunstein în localitatea Ţarskoe Selo-Puşkin.
În 1743, fiica împărătesei, Elisabeta, a cerut extinderea palatului, ca nouă ani mai târziu să își dea seama că e prea incomod și demodat și să ceară demolarea sa și ridicarea unuia nou mult mai impozant în stilul rococo.
Noul palat cu o lungime de 325 de metri a fost finalizat la 30 iulie 1756. Doar pentru fațadă s-au folosit peste 100 de kilograme de aur.
Deși astăzi palatul este asociat cu numele Împărătesei Ecaterina cea Mare (Ecaterina a II-a a Rusiei), acesteia i-a displăcut palatul încă de la început.
Palatul a suferit modificări în timpul domniei ei, 1762-1796, ea considerând stilul rococo unul învechit, iar investițiile în palat ale predecesoarei sale ca fiind nejustificate, ceea ce a atras simpatia poporului.
Ea a ales să redecoreze anumite camere într-un stil neoclasic și a sistat acoperirea cu aur a statuilor din parc, mizând pe talentul arhitectului scoțian Charles Cameron.
După moartea ei, palatul a fost în mare parte abandonat de familia imperială, următorii țari preferând palatul Aleksander din apropriere sau Palatul Pavlosk, aflat la șase kilometri.
Distrus în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial
Retragerea trupelor germane după asediul asupra orașului Leningrad (astăzi Sankt Petersburg) a cauzat prejudicii însemnate palatului Ecaterina.
Deși arhivarii sovietici au reușit să documenteze pe cât posibil interiorul palatului și au încercat să salveze o parte din camere prin acoperirea cu carton, nemții au vandalizat palatul în intregime. Unele camere au fost arse, altele au fost decopertate de aur, marea majoritate a bunurilor fiind transportate în Germania.
Camera de chihlimbar a fost construită inițial în Palatul din Berlin și a fost oferită cadou Țarului Petru cel Mare în 1716.
Acesta a ales însă să o reconstruiască și să o extindă cu peste șase tone de chihlimbar în noul palat al Ecaterinei.
A fost descoperită de naziști în spatele unor pereți falși, decopertată și transportată la Konigsberg, unde a rămas până în 1945.
În ianuarie 1945, Hitler a ordonat mutarea bunurilor din Konigsberg, “iar dintr-o confuzie, camera de chihlimbar s-a pierdut”.
Sovieticii au depus eforturi însemnate pentru recuperarea măcar a unor fragmente din cameră, însă doar o bucățică neînsemnată a fost recuperată de la familia unui soldat german, care a recunoscut că a participat la probabil unul dintre jafurile secolului trecut.
În anii 1970, guvernul sovietic a demarat reconstrucția palatului, în paralel cu reconstrucția Palatului de le Pedrovoreţ, o altă bijuterie arhitecturală distrusă complet în război.
Doar reconstrucția camerei de chihlimbar, demarată în 1979, unde au fost folosite 350 de nuanțe diferite de chihlimbar, a durat 24 de ani, fiind o colaborare fără precedent între 40 de experți germani și ruși, dar și finanțări masive din partea ambelor state.
Experții susțin că forma actuală este maximumul de asemănare cu originalul care s-a putut obține și valoarea sa a fost estimată la 500 de milioane de dolari.
Ţarskoe Selo
Numele inițial al localității a fost Sarskaia Miza, numele finlandez al regiunii, care în traducere liberă însemnă conacul de pe locul ridicat.
Ulterior rușii au schimbat denumirea în Sarskoye Selo (selo însemnând sat). După instalarea primului domeniu regal, numele localității a fost schimbat în 1710 în Ţarskoe Selo- Satul Țarului.
După revoluția din 1917, palatele și parcurile au devenit proprietatea guvernului care le-a transformat într-un centru educațional pentru copii și un centru de sănătate pentru vârstnici, astfel că numele localității a fost modificat în Deţkoie Selo- satul copiilor.
În 1937, la împlinirea a 100 de ani de la moartea poetului Aleksandr Puşkin, localitatea și-a schimbat pentru ultima dată denumirea în Puşkin, deși mulți localnici folosesc încă denumirea de Ţarkoe Selo.
Localitatea se află la 25 de kilometri de Sankt Petersburg, iar la palat se poate ajunge fie cu taxiul din centrul orașului Sankt Petersburg (25 de euro- 40 de minute), fie folosind metroul M2 până la ultima stație Kupcino (40 ruble- 2,7 lei), iar de acolo fie cu autobuzul 186, fie cu microbuzele marshutka K 286, K287, K342, K347 (40 de ruble-2,7 lei).
Există și varianta deplasării cu trenul din gara Vitebski-St Petersburg la gara Ţarskoe Selo, iar de acolo cu autobuzele 382 și 385. Deplasarea cu transportul public poate să dureze și 90 de minute, în funcţie de traficul la intrarea și ieșirea din St. Petersburg.
Preț
Din martie până în octombrie, prețul online al unei vizite la Palatul și Parcul Ecaterina este de 1500 de ruble (100 ron) .
În perioada de iarnă, intrarea în parc este gratuită, în timp ce accesul în palat costă 700 de ruble (47 lei). Accesul în parcul Aleksandr este gratuit pe tot parcursul anului, nu și în palatul Aleksandr, care se află în reconstrucție.
În Palatul Ecaterinei pot fi vizitate 16 camere, restul fiind în reconstrucție.Dacă nu sunteți siguri de ziua în care puteți ajunge la Puşkin, timpul de așteptare pentru achiziționarea unui bilet la casele de bilete din fața palatului durează chiar și două ore în perioada mai-septembrie, mai ales în weekend-uri.
Palatul este închis în ziua de marți, iar în perioada octombrie-martie și în ultima luni a lunii.
Poze și orar
Fotografiile sunt permise atât în parc, unde aveți nevoie de un ticket suplimentar în cazul în care doriți să vizitați pavilionul Ermitage ( a nu se confunda cu muzeul Ermitage din St. Petersburg), dar și în Palatul Ecaterinei (fără blitz), cu excepția camerei de chihlimbar, unde supravegherea este extrem de strictă.
Parcul este deschis dimineața de la 7 până seara la 23.00, în timp ce accesul în palat este posibil abia de la ora 12 până la ora 18.00 (ultima intrare la ora 17.00).
Important de știut este că de anul acesta, voucherele (ticketele online) pot fi schimbate în bilete cu cod de bară doar între orele 13.00-16.00, altfel își pierd valabilitatea.
Biletele permit o singură intrare în parc, respectiv palat, în ziua menționată pe ticket. Durata unei vizite individuale în palat, în cazul în care rezistați să vă înghesuiți prin mulțime, durează aproximativ o oră.
Aproximativ încă cel puțin o oră este necesară pentru vizitarea celorlalte obiective din parc.
Muzeul de trăsuri
O altă atracție pentru care se plătește separat este grajdul trăsurilor, unde sunt prezentate 24 de trăsuri, cele mai multe din secolele 18 și 19.
Grajdurile au fost realizate de arhitecții Vasili Stasov și Smaragd Şustov în 1824.
Valoarea trăsurilor a fost recunoscută încă din 1860 de Împăratul Alexandru al II-lea, care le-a expus într-un muzeu în St. Petersburg, respectând o dorință de-a tatălui său, Țarul Nicolae I. Trăsurile au supraviețuit asediului asupra Leningradului în pivnița Palatului de Iarnă din St. Petersburg.
În 1969 au ajuns din nou la Palatul Ecaterina.
Sunt expuse și trei trăsuri din era Ecaterinei a II-a și alte zece realizate cu ocazia încoronării Țarului Alexandru al II-lea, 2 martie 1855.
O altă trăsură cu valoare istorică însemnată este cea in care se afla Țarul Alexandru al II-lea când a fost rănit fatal în timpul tentativei de asasinat de la 1 martie 1881.
Ţarul a decedat ca urmare a rănilor suferite la 13 martie, după ce supraviețuise altor trei tentative de asasinat în 1866, 1873 și 1880.
Prețul unui ticket este de 250 de ruble (17 lei), dar fiind în parcul Ecaterina, necesită dublat în perioada martie-octombrie de un bilet de intrare în parc.
E-visa pentru Sankt Petersburg
Începând cu octombrie 2019, cetățenii UE nu mai au nevoie de viză în pașaport pentru a vizita orașul Sankt-Petersburg și regiunea Leningrad (inclusiv localitățile Puşkin și Peterhof). Singura poartă de acces care permite intrarea cu viză online (E-visa) este Aeroportul Internațional St.Petersburg-Pulkovo.
Cei interesați pot aplica pentru o viză online gratuită de tip turist, business sau umanitară, cu condiția să o facă cel puțin cu patru zile (inclusiv cele de weekend sau sărbători naționale) înaintea sosirii în regiunea St.Petersburg.
Nu se percep taxe consulare și nu mai este necesară o invitație din Rusia. Viza este valabilă 30 de zile dar doar pentru o ședere de maximum opt zile.
COPYRIGHT PHOTO: Istvan Deak
