„Și valahii de dincolo de Dunăre, pe care grecii îi numesc în derâdere cuțovlahi, sunt necunoscuți.
Cunosc istorici de meserie care nu au auzit de existența lor niciodată.
Sunt un popor mare și numeros și compun jumătate din populația Traciei și trei sferturi din cea a Macedoniei și Thessaliei.
Și în Albania locuiesc mulți. Vorbesc același grai ca și frații lor de dincoace de Dunăre, însă amestecat cu multe cuvinte grecești.
Ei nu sunt în niciun chip veniți din Dacia.
De 750 de ani sunt cunoscuți sub numele de vlahi și găsim urme ale graiului lor încă din secolul al VI-lea.
Se numesc ei înșiși rumani sau rumuni. Grecii îi numesc vlahi, uneori însă îi confundă cu arvaniții.
Albanezii îi numesc ciobani. Sunt și astăzi în mare parte nomazi.
Au însă și așezări temeinice și cele mai multe orașe ale Traciei de Mijloc, Macedoniei și Thessaliei sunt locuite de valahi”.
Johann Erich Thunmann, născut la 23 august 1746 și mort pe 17 decembrie 1778, a fost un lingvist, istoric și teolog născut în Suedia.
A studiat la Strängnäs și Uppsala, apoi a părăsit Suedia pentru a studia la Greifswald.
A fost profesor de filosofie la Universitatea din Halle.
Thunmann a făcut un studiu amplu asupra popoarelor din Europa de Est, fiind primul autor care a folosit termenul „est-europeni” într-un titlu de carte, în Untersuchungen über die Geschichte der östlichen europäischen Völker, 1774.
Opera lui a servit drept agendă liberală pentru națiunile fără state naționale.
Thunmann a fost unul dintre oamenii de știință care nu credeau că bulgarii sunt slavi, sau cel puțin nu „slavi puri”.
El susținea că vlahii sunt descendenți ai vechilor triburi tracice și dacice sau getice.
Thunmann a fost unul dintre cei mai importanți autori timpurii care scriau despre limba și originea albanezilor.
Primele încercări serioase de a prezenta explicații științifice despre originea albanezilor au început cu Thunmann.
El spunea că albanezii, în afară de aromâni, erau cei mai puțin cunoscuți europeni în Occident.
Thunmann a fost primul cărturar care a diseminat teoria despre albanezii autohtoni și a prezentat teoria ilirică a originii albanezilor.
În 1774, a republicat un lexicon în trei limbi (albaneză, greacă și aromână), publicat pentru prima dată în 1770, iar ulterior a adăugat o traducere în latină.
Credea în unitatea ilirotracă.
Sursa traducerii: Stelian Brezeanu, Gheorghe Zbuchea (coord.), Românii de la sud de Dunăre. Documente, București, 1997
