Melchisedec Ștefănescu, în „Schițe biografice din viața Mitropolitului Ungrovlahiei Filaret II (1792) și a altor persoane bisericești”, scrie: „Mitropolitul Filaret al II-lea (1792-1793) s-a născut în preajma anului 1735 (ori 1742). A studiat la Academia Sfântul Sava din București și a fost călugărit la Mănăstirea Căldărușani.
Ajunge, la o dată necunoscută încă, arhimandrit al Mitropoliei, iar la 30 noiembrie 1776 avea să fie hirotonit de Grigorie al II-lea ca Mitropolit al Mirelor.
Fost ucenic al Mitropolitului Grigorie al II-lea, în anul 1780, Filaret a fost propus de acesta în scaunul de episcop al Râmnicului, unde a desfășurat o bogată activitate tipografică timp de 12 ani (25 cărți), el fiind și inițiatorul Mineielor în limba română.
În anul 1792, după moartea Mitropolitului Cosma al Ungrovlahiei, în plină epidemie de ciumă, la 24 septembrie, Filaret a fost înscăunat Mitropolit al Ungrovlahiei, însă, în urma unor neînțelegeri cu domnitorul Alexandru Moruzi, dar motivând și probleme de sănătate, Mitropolitul Filaret al II-lea avea să demisioneze în luna septembrie a anului 1793”.
A murit la Mănăstirea Căldărușani, în 1794, fiind înmormântat în cimitirul mănăstirii.
Cum decurgeau procesiunile
Din timpul epidemiei de ciumă de la 1792, atunci când se abăteau astfel de calamități și epidemii asupra Bucureștilor, erau scoase în procesiune moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou pe Dealul Mitropoliei cât și pe străzile Capitalei.
De asemenea, moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou erau scoase în procesiune și la momente de bucurie, la sărbătoarea sfântului, ori la serbarea unor zile cu însemnătate pentru țară.
Pornind de la Curtea Domnească, alaiul de boieri, credincioși și slujitori ai Sfântului Altar urca Dealul Mitropoliei, în sunetul clopotelor care băteau de sărbătoare, fiind întâmpinat în ușa Catedralei mitropolitane de către întâistătătorul Bisericii Țării Românești, ținând în mâini Evanghelia și crucea, înconjurat de alți arhierei și de diaconi.
Sărbătoarea era un prilej de cinstire prin sfintele slujbe ale Sfântului Cuvios Dimitrie, dar și prin fapte de milostenie care se îndreptau către cei săraci și către cei care greșiseră în fața legii, unii fiind iertați de la osândă, iar altora fiindu-le atenuate pedepsele mari la care fuseseră condamnați.
Sursa: basilica.ro
