În acest timp am păstrat rezerva de bani a partidului în aur și dolari pe care am predat-o la 23 august CC. Nu știu ce sumă era în lei. Poate să fi fost 50 de miloane, poate și 100 sau peste.
Nu eram preocupat să-mi strâng titluri de merit pentru a revendică ceva. Îmi făceam datoria. Știu bine că cea mai mare contribuție provenea de la mine, la o distanță venea Berman, deși situația lui materială era cu mult superioară, eu mă axam complet, împreuna cu soția, pe drumul partidului, la o distanță apreciabilă după Berman venea Sandor s.a. Evidență intrărilor și a distribuitorilor o purta soția mea…
După 23 august 1944, am refăcut sediul partidului [din str.] Ștefan Gheorghiu 16, Căminul Copiilor [din] Aleea Alexandru 42, lucrarea conspirativă post radio pentru alegeri.
Am cheltuit 7 milioane lei din fonduri proprii. În 1946 am predat 6 apartamente din Bulevardul Dimitrov 44, unde s-au mutat activiști de partid.
Precum am arătat mai sus, am predat în iarnă 1946-1947 întreprinderea cu averea imobilă și mobilă partidului cu suma de 1 miliard lei numerar. Pâna la naționalizare s-au mai scos sume pe care nu le știu”.
Din alte declarații, partea de proprietate predată de bună voie de Emil Calmanovici partidului comunist, înainte de naționalizare, constă în: două societăți de construcții, 7 apartamente, terenuri în București cu o suprafață de 18 000 m pătrați, acțiunile ce-i aparțineau la fabrică de cherestea din Piatră Neamț.
Milioane peste milioane
De pe stelian-tanase.ro aflăm: „Comunist idealist, foarte bogatul evreu Calmanovici îşi ascunsese atât de bine pasiunea politică încât Siguranţa nu-l avea nici măcar în evidenţe, deşi încă din anii 30 depusese milioane şi milioane în conturile clandestinului Partid Comunist (…)
