În sala de consiliu, găsesc mai mulți curteni catolici, reprezentanți ai împăratului german Matia I de Habsburg, care era și rege al Boemiei.
Năvălitorii le reproșează catolicilor că Matia și guvernanții săi au închis două temple protestante în cetățile Braunau și Klostergrab.
Nobilii protestanți se prezintă ca „apărători ai credinței” și invocă faptul că precedentul împărat al Sfântului Imperiu German și rege al Boemiei, Rudolf al II-lea, le dăduse dreptul de a-și practica religia nestingherit.
În plus, protestanții protestatari deplâng faptul că Matia I, foarte bolnav și fără moștenitor direct, i-a încredințat vărului său, Ferdinand, arhiduce de Stiria, coroana Boemiei.
Or, Ferdinand este cunoscut ca un catolic intransigent, care se sinchisește prea puțin să respecte Pacea de la Augsburg, încheiată cu jumătate de secol mai înainte, între protestanți și catolicii Sfântului Imperiu German.
Discuția din sala de consiliu de la Hradčany se încinge repede și se transformă în bătaie. Nobilii protestanți iau de guler doi guvernatori imperiali și pe grefierul Fabricius și îi aruncă pe fereastră.
Din fericire, victimele cad peste o grămadă de bălegar și scapă fără prea multe vătămări.
Din nefericire, această defenestrare va fi scânteia care aprinde marea vâlvătaie numită Războiul de Treizeci de Ani și care a răvășit Europa Centrală.
Acest război va slăbi grav Germania, care, timp de două secole, va fi o umbră a marelui imperiu.
În același război, frumosul și bogatul regat al Boemiei își va pierde independența, pe care o va redobândi abia în 1918, sub noul nume de Cehoslovacia.
