Originea numelui provinciei nu este foarte bine cunoscută. Sigur este că doi delfini (cetacee) apar pe blazonul comitatului, probabil datorită unei legende locale.
Este posibil ca numele său să vină de la Dolfin, un prenume folosit în nordul Angliei, care, potrivit site-ului Herodote, ar fi fost dat în secolul al XII-lea de către contesa Mahaut, de origine engleză, fiului său celui mai mare.
Sigur este că la mijlocul secolului al XIV-lea, contele de Dauphiné, Humbert al II-lea (foto), plin de datorii, disperat din cauza morții unicului său fiu și dornic să scape de lăcomia și expansiunea contelui de Savoia, decide să își vândă proprietățile fiului regelui Franței, Filip al VI-lea de Valois, viitorul suveran Ioan al II cel Bun.
Achiziționarea comitatului Dauphiné constituie prima mărire a teritoriului regatului, de la instalarea dinastiei Capețienilor, cu 350 de ani în urmă.
Vor urma multe altele, prin căsătorie, forța armelor sau a diplomației, până la cumpărarea Nisei și a Savoiei în 1860.
Tranzacția pentru Dauphiné este încheiată pentru suma de 120.000 de florini (florinul era o monedă de aur emisă de Florența) și semnată la castelul din Vincennes pe 23 aprilie 1343.
După vânzare, Humbert al II-lea, deși avea doar 29 de ani, intră la o mănăstire dominicană.
Șase ani mai târziu, pe 30 martie 1349, fără a aștepta moartea lui Filip al VI-lea, Ioan îi oferă Dauphiné fiului său, Carol, pentru a-i asigura venituri regulate, dar și pentru a evita să îi jure supunere împăratului german.
Carol (viitorul Carol al V-lea cel Înțelept) preia automat titlul de Dauphin du Viennois, care le revenea conților de Dauphiné din 1192, și adaugă simbolurile acestuie pe blazonul său.
Ca urmare, până în secolul al XIX-lea, toți moștenitorii tronului Franței vor porta acest titlu și vor fi numiți „Delfini”.
