A fost supranumită ”La Divina”, dar și ”Regina della lirica” sau chiar ”Biblia operei”.
Pentru că fascina. Generații la rând!
O voce, o forță interioară incredibilă, o frumusețe aparte, toate, întruchipate de Cecilia Sophia Anna Maria Kalogeropoulos, pe numele ei la naştere, Maria Callas, numele ei de scenă, cunoscut în toată lumea.
Talentată de mică
Născută la New York City în 1923 într-o familie de imigranți greci, Callas și-a demonstrat talentul de interpretă încă de la vârste fragede.
Când avea 13 ani, a mers la Atena pentru a studia cu soprana Elvira de Hidalgo, scrie history.com.
Debutul Mariei Callas a avut loc la 11 aprilie 1938, în sala Parnassos, în încheierea recitalului prezentând un duet din Tosca.
În anul 1939, participă la un spectacol al studenţilor, în care interpretează rolul Santuzza din „Cavalleria Rusticana”, de Pietro Mascagni, pentru care obţine primul Premiu al Conservatorului, scrie RADOR.
Primul rol major
Primul rol major a venit în 1947, când a apărut în ”La Gioconda”, la Verona, scrie history.com.
Aclamată pentru vocea ei puternică de soprană și versatilitatea în roluri de coloratură, a apărut pe scenele operelor din întreaga lume, precizează history.com.
O viață tragică
Viaţa sa a fost însă o nesfârşită suită de capricii şi momente nefericite, de pasiuni distructive şi, uneori violente, care au marcat o viaţă tragică, curmată mult prea devreme.
În copilărie, la vârsta de cinci ani, Maria Callas este lovită de o maşină şi rămâne în comă timp de 22 de zile, însă apoi îşi revine miraculos, accidentul rămâne fără urmări importante, iar copilul creşte normal, dovedeşte înclinaţii muzicale, şi începe să ia lecţii de pian, scrie RADOR.
Când a împlinit vârsta de şase ani, tatăl ei şi-a schimbat numele în Georges Callas şi a deschis o farmacie, în cartierul Manhattan din New York.
În anul 1937, părinţii săi se despart, iar mama şi fiica se mută în Grecia.
Cum s-a născut pseudonimul
Pseudonimul Maria Callas s-a născut pe vasul care o ducea spre Grecia, unde era des invitată să cânte la serbare, pe punte, ca voiajul să nu fie atât de plictisitor pentru călători, căci Grecia era, desigur, departe.
În 1938, Maria – pe atunci o fată foarte grăsuţă, purtând ochelari mari pentru miopie -, este admisă la Conservatorul din Atena şi studiază mai departe pianul cu Maria Trivella, o cântăreaţă italiană fără o faimă deosebită, dar cu un talent pedagogic remarcabil, însă, concomitent, ia şi lecţii de canto.
În 1954, ”La Divina” își face debutul la Chicago, cu rolul titular în ”Norma”, de Vicenzo Bellini, o interpretare pe care a repetat-o în fața unei audiențe-record la New York, la Metropolitan Opera.
Interpretarea celebrei arii Casta Diva a rămas neegalată până astăzi, conform specialiştilor.
Căsătoria
Verona îi oferă şi ocazia de a-l cunoaşte pe Giovanni Battista Meneghini, un industriaş bogat şi mare amator de muzică, care era cu 37 de ani mai în vârstă, iar la 21 aprilie 1949, cei doi se căsătoresc, Menghini preluând şi rolul de agent teatral al artistei, asigurându-i contactul cu cele mai importante scene de operă din Italia.
Obsesia kilogramelor. Pasul care a adus dezastrul
Maria Callas a avut mereu un apetit aparte pentru mâncare, mărturie stând cele 90 de kilograme ale sale.
Brusc, i-a venit ideea să slăbească, însă demersul avea să devină o mare problemă de sănătate, starea ei generală devenind de nesuportat, după ce a înghiţit o tenie cu şampanie, cu intenţia clară de a o ajuta să slăbească.
Parazitul i-a provocat însă reacţii adverse, îi cade părul şi, mai ales, îi tremură vocea la notele înalte, însă totuşi este ferită de consecinţe mai grave ce pot apărea de la un astfel de tratament: meningită, epilepsie sau chiar demenţă.
Regimul ei de slăbire a durat mai bine de un an, iar rezultatul a fost pierderea a circa 30 de kilograme, mai scrie RADOR.
Maria Callas a cucerit titlul de “prima donna assoluta”, însă mult timp s-a aflat într-o rivalitate totală cu soprana italiană Renata Tebaldi. Ani buni, replicile dintre cele două mari artiste au făcut deliciul presei de scandal.
Rătăciri
Dacă în plan artistic aceasta este o perioadă de succes, viaţa particulară a Mariei Callas este extrem de agitată şi nu tocmai fericită, diva trecând prin nenumărate escapade amoroase extraconjugale, cum sunt cele cu regizorul Luchino Visconti, cu Franco Zeffirelli, sau cu tenorul Giuseppe di Stefano.
La 2 ianuarie 1958, primele probleme reale ale vocii artistei aveau să apară în „Norma”, la Roma, un spectacol ţinut în onoarea preşedintelui italian din acea epocă, Giovanni Gronchi, şi a soţiei acestuia. Declinul legendarei cântăreţe de operă nu a fost cauzat de eforturile de a-şi forţa vocea sau de alte cauze externe. La sfârşitul primului act, în urma căruia spectatorii s-au declarat dezamăgiţi, Maria Callas a părăsit scena printr-o ieşire de serviciu. „Acela nu a fost un capriciu, era cu adevărat bolnavă, suferea de traheită, iar muşchii laringelui nu o mai ascultau. Era începutul sfârşitului”, aveau să afirme, peste ani, experţii italieni.
Onassis, pasiunea nebună
În septembrie 1959, primeşte invitaţia bogatului armator grec Aristotel Onassis la o croazieră pe yacht-ul său „Christina”, alături de alte personalităţi din protipendada internaţională, cei doi se cunosc îndeaprope şi încep o poveste de dragoste de o pasiune nebună, sau mai exact „distructivă şi violentă”, aşa cum explica ea, mai târziu.
A divorțat de soțul mai în vârstă și a intrat în relația tumultoasă cu Oanssis, dar acesta a părăsit-o mai târziu, când s-a îndrăgostit de Jackie Kennedy, scrie history.com.
Declinul
Onassis și-a manifestat gelozia în cele mai distructive modalităţi, una din principalele consecinţe fiind că Maria era ţinută departe de activitatea artistică.
Era perioada unei vieţi de lux, cu prieteni bogaţi, localuri elegante, bijuterii scumpe, haine strălucitoare, iar în spatele „scenei” se derulau fluxul şi refluxul unui comportament agresiv, care se înrăutăţea de la o zi la alta.
În 1964, apare în „Tosca”, la „Covent Garden” şi apoi în „Norma” la Paris, dar lunga perioadă de inactivitate îşi pusese deja o puternică amprentă asupra calităţilor ei vocale.
Ultimul ei succes poate fi considerat apariţia, în anul 1965, în „Tosca”, la New York.
Au urmat anii de declin artistic, iar viaţa avea să fie la fel de neîndurătoare cu ea, în momentul în care Onassis se căsătoreşte cu Jacqueline Kennedy, văduva fostului preşedinte american John F. Kennedy, asasinat la Dallas, în 22 noiembrie 1963.
Era lovitura de graţie pentru viaţa ei artistică şi sentimentală.
Sfârșitul
În anul 1973 pleacă într-un turneu mondial de concerte, alături de tenorul Giuseppe di Stefano – însă Maria Callas era o umbră a artistei de succes de pe vremuri -, periplul fiind încheiat în anul 1974, la Sapporo, în Japonia, aceasta fiind ultima ei apariţie în public.
În 1975, Aristotel Onassis a ajuns pe patul de spital, răpus de o boală rară de care suferea de ceva vreme: miastenia gravis, o afecţiune cronică, care provoacă slăbiciunea progresivă a muşchilor voluntari.
Jackie i-a stat alături câteva zile, interzicând prezenţa amantei. După plecarea ei, Maria s-a furişat, însă, înnebunită de durere, la capul patului lui. Sfârşitul magnatului a venit, însă, mult mai repede decât s-ar fi aşteptat, din cauza unei pneumonii, o complicaţie a bolii care îl măcina.
După acest moment, Maria Callas se retrage la Paris, în uitare, în apartamentul din Avenue Georges-Mandel, printre depresii, cu mulţi căţei şi servitori, cu toate că, în 1976, reîncepuse repetiţiile, în secret, la Teatrul “Champs-Eysées”.
Cauza morții
A trecut la cele veşnice la 16 septembrie 1977, la doar 53 de ani, în condiţii care au rămas până astăzi neelucidate pe deplin, vorbindu-se inclusiv despre o posibilă sinucidere, sau despre o moarte „din dragoste”.
Oficial, criza cardiacă a fost reținută drept motiv al decesului, fără a fi specificate cauzele exacte.
La moartea ei n-a fost permisă nicio autopsie şi Callas a fost imediat incinerată. Cenuşa ei a fost răspândită, după doi ani în Marea Egee, locul străbătut de toţi marii armatorii ai lumii, care este menţionat în toate tragediile, de la cele antice, până la cele moderne.
La mulţi ani distanţă de la dispariţia Mariei Calls, experţii Franco Fussi şi Nico Paolillo au prezentat rezultatele unui studiu, realizat în colaborare cu Universitatea din Bologna, cu ocazia unui seminar ştiinţific.
S-a vorbit despre o supradoză de medicamente drept factor favorizant al pierderii progresive a vocii. Medicii italieni, specialiști în foniatrie, care au studiat cazul Mariei Callas, resping însă această ipoteză, scrie cotidianul italian La Stampa.
Ei au demonstrat că celebra soprană a suferit de dermatomiozită, o maladie care afectează muşchii şi ţesuturile, inclusiv laringele.
Această maladie este tratată de obicei cu cortizon şi medicamente imunosupresoare, care, pe termen lung, pot declanşa insuficienţă cardiacă, care avea să reprezinte şi cauza decesului sopranei.
