De ce i se spunea soldatului englez Tommy și cum primea shilingul Regelui

 

La începutul veacului al XIX-lea, Ducele de Wellington spunea că armata lui nu era decât o adunătură de derbedei și se plângea de ticăloșia trupelor sale – superbe la paradă, excelente în luptă, dar mai cumplite pentru civili decât vrăjmașii.

Cu toate că în ziua înrolării voluntarul primea o liră, în afară de solda lunară, guvernele engleze nu găseau soldați.

Se reduceau pedepsele condamnaților spre a-i trece în rândurile oștirii, așa că armata, în cea mai mare parte, era compusă din hoți, vagabonzi, cerșetori și criminali.

„Numai clasa decăzută intră în armată”, scria Wellington în 1811.

Sergentul-recrutor

Recrutarea în Anglia se făcea de sergentul-recrutor, care bătătorea trotuarele într-un veston roșu, pândindu-și prada.

El agăța afișe mari, colorate, cu cele mai frumoase uniforme ale armatei. Încet-încet, trecătorii se opreau. Cei mai mulți erau șomeri. Înzestrat cu darul convingerii, sergentul descria farmecul și foloasele serviciului militar: muncă puțină, uniformă frumoasă și soldă bună.

Pe cei care se lăsau momiți, sergentul îi ducea într-un suflet la cazarmă, unde treceau pe la măsurătoare, semnau angajamentul, după care primeau „shilingul regelui”. Din acel moment erau soldați ai Majestății Sale.

Cu buzunarele goale

Imediat veneau decepțiile. Noii soldați erau consemnați în cazarmă până se deprindeau cu purtarea care îl caracteriza pe militarul englez.

Spre a i se îngădui să se plimbe în oraș, trebuia să aibă o ținută impunătoare, să fie pieptănat, pomădat, cu talia strînsă cu centură, un bastonaș în mână și să scoată în evidență eleganța uniformei.

Dar, bietul flăcău se trezea pe străzile orașului cu buzunarele goale sau pe aproape.

Din soldă, jumătate i se reținea pentru hrană, iar din restul plătea până și reparațiile cazărmii. Doar uniforma era gratuită.

Dar „Tommy”, cum i se spunea soldatului englez, își dovedea vitejia în lupte.

De unde porecla de „Tommy Atkins”

În 1857, în timpul rebeliunii indiene, europenii au fost nevoiți să fugă. În drum au întâlnit un soldat, din regimentul de infanterie sl Ducelui de Cornwall, postat ca santinelă.

Îndemându-l să fugă împreună cu ei, acesta a refuzat fiind ucis de răsculați.

Or, soldatul se numea Thomas Atkins. În timpul rebeliunii, după aceea, de câte ori cineva făcea o faptă de vitejie, se spunea: „E un urmaș vrednic al lui Tommy Atkins”.