Om de stânga, progresist, Gary Prado, este astăzi general în retragere și are 82 de ani. S-a opus dictaturii militare din Bolivia, devenind apoi ambasador al acestei țări în Marea Britanie și Maxic.
În 2009, va fi acuzat de președintele bolivian Evo Morales că l-a asasinat pe Che Guevara, lucru pe care Prado îl neagă cu vehemență.
Astăzi, generalui Prado trăiește la Santa Cruz de Sierra. Are picioarele paralizate de când un glonț rătăcit i-a atins coloana vertebrală, într-o misiune militară.
El a acordat un interviu SwissInfo un interviu în care a relatat cum a decurs arestarea lui Che Guevara.
Ne puteți relata vânătoarea lui Che Guevara, care v-a propulsat în fața scenei internaționale în 1967?
Este adevărat: capturarea lui Che Guevara m-a făcut cunoscut pe plan internațional, dar acest lucru nu mi-a influențat decisiv viața. Sunt convins că am realizat lucruri mai importante decât arestarea lui Che. Am avut o strălucită carieră militară, sunt cunoscut și respectat pentru contribuția mea la revenirea democrației în Bolivia.
Totuși, ați trăit cu această „povară”, de vreme ce, după moartea sa, Che a devenit un mit.
În momentul în care a fost capturat, Che mi-a zis: „Nu mă ucideți, am mai multă valoare pentru voi viu decât mort!”, însă moartea sa a avut efectul invers.
Deoarece, pentru Castro, Che valora mai mult mort decât viu. Lichidarea sa îl elibera de o problemă delicată și putea astfel construi un mit în jurul lui Che care i-a permis să supraviețuiască, el și sistemul.
Afirmați că „prietenii” lui l-au trimis în Bolivia pentru a scăpa de el.
Che a fost sacrificat pe altarul castrismului. Iar Cuba va trebui să recunoască într-o zi că trimiterea lui Che în Bolivia a fost un mijloc de a se debarasa de el, sub presiunea URSS.
A-l trimite în Bolivia, a-l lipsi de orice sprijin și a-i tăia comunicarea era cel mai bun mijloc de a-l lichida.
Che și luptătorii săi, fără rezerve, bolnavi, nu aveau nici un ajutor din exterior… În aceste condiții, mijloacele mobilizate de armată nu erau exagerate?
Pe ansamblu, în cursul celor nouă luni cât au durat operațiunile, au fost mobilizați mai puțin de 2000 de oameni pentru a acoperi o suprafață de 40.000 de kilometri pătrați, iar aceasta reprezenta doar 4% din teritoriul bolivian, pentru a captura și distruge gherila.
Pe 8 octombrie, m-am confruntat cu grupul lui Che cu 70 de oameni, și i-am bătut.
Când l-ați arestat pe Che, vă imaginați ce avea să se întâmple?
Nu, Che era doar una dintre figurile revoluției cubaneze și nu mitul care i se va construi mai târziu.
Pentru mine, în acel moment, cel mai important lucru era să terminăm cu această problemă și să readucem pacea în căminele noastre.
Când l-am arestat, Che era într-o stare jalnică. Am avut impresia că mergea spre sacrificiu: nu mai avea unde să se ducă, nu mai era nici o țară pe care să o conducă. Ar fi devenit un refugiat politic și un oaspete incomod.
Din toate aceste motive, a decis să meargă până la capăt, ducând o luptă cu el însuși, între instinctul de supraviețuire și sacrificiul pentru cauza în care a crezut și căreia i-a dedicat viața.
I-ați spus lui Che că va fi judecat de un tribunal militar. Dar, a doua zi, a fost executat sumar…
A fost o decizie politică luată la cel mai înalt nivel, de către președintele republicii, Rene Barrientos, și de comandamentul militar, pentru a pune capăt problemei, o dată pentru totdeauna.
Trebuie să vă amintiți că, în urmă cu trei sau patru ani, toți adversarii regimului castrist au fost împușcați în primele zile ale Revoluției.
La fortăreața Cabaña, plasată sub comandamentul lui Che Guevara însuși, au fost executați sumar aproape 400 de prizonieri.
Acum 50 de ani, drepturile prizonierilor de război nu erau recunoscute de către luptătorii de gherilă, iar drepturile omului nu aveau nici un efect. Era o epocă foarte diferită de a noastră și nu trebuie judecată după parametri actuali.
Cum s-a decis expunerea teatrală a cadavrului său la Vallegrande?
Elicopterul a făcut transporturi în timpul dimineții, mai întâi cu răniții, și apoi cu morții gherilei. Nu puteau fi transportate o singură dată decât maximum două corpuri atașate de patinele externe.
Instrucțiunile comandantului companiei erau trupul lui Che să fie transferat la Vallegrande, pentru a exista timp să se facă pregătirile pentru sosirea sa.
De ce i-au fost tăiate mâinile și pielea de pe față, după moarte?
Mâinile au fost tăiate pentru a se asigura identificare de cătr experții argentinieni, care urmau să facă mai multe zile până la Vallegrande, deoarece în acea epocă abia dacă exista un zbor pe săptămână între Buenos Aires și Santa Cruz, iar în acel moment nu exista cameră frigorifică pentru a conserva cadavrul care începea deja să se descompună. Fața sa nu a fost atinsă.
Che a fost într-adevăr înmormântat cu camarazii săi?
Am ținut întotdeauna secret numele ofițerului însărcinat să facă să dispară corpul lui Che, dat fiind că era vorba de o chestiune foarte delicată și că doream să îl protejez de hărțuirea presei.
Totuși, în 1997, atunci când comisia cubaneză a venit în Bolivia pentru a căuta rămășițele combatanților pe baza informațiilor limitate pe care le deținea armata, generalul Mario Vargas Salinas, în declarațiile făcute unui ziarist american, a afirmat că el era ofițerul însărcinat cu resturile umane ale lui Che, pe care nu le-a distrus ci le-a îngropat cu ale celorlalți luptători căzuți în lupta de la Quebrada del Churo, pe 8 și 9 octombrie 1967, într-un loc din apropierea cimitirului din Vallegrande.
