La 17 noiembrie 1951, sub acuzaţia că, împreună cu mai mulţi medici, a făcut parte dintr-o organizaţie anticomunistă, care se afla într-un stadiu incipient, având loc doar câteva întâlniri în cadrul cărora se discutase despre luarea de poziţie împotriva regimului, Miltiade Ionescu a fost ridicat de acasă şi dus la Ministerul de Interne, apoi la Rahova, unde a fost anchetat. În decembrie 1951, a fost transferat la penitenciarul Jilava.
În urma procesului, desfăşurat în aprilie 1952, Miltiade Ionescu a primit o condamnare de 15 ani muncă silnică, fiind învinuit de „uneltire contra ordinii socialE”. Colegii săi de lot au primit şi ei pedepse cuprinse între 10 şi 25 de ani.
După proces, Miltiade Ionescu a fost transferat în lagărul de la Baia Sprie.
La 6 iunie 1953, în cadrul unui grup de 14 deţinuţi, Miltiade Ionescu a reuşit să evadeze din mina de la Cavnic.
După trei zile de la evadare, Miltiade Ionescu a fost capturat, împreună cu un alt coleg de lot şi de detenţie, medicul Paul Iovănescu.
Ultimii deţinuţi evadaţi de la Cavnic au fost prinşi de către trupele de Securitate abia în septembrie 1953.
„Punctul meu de vedere, la care ţin mult de tot, este că această evadare (de la Cavnic, n.ed.) nu a fost o goană după recăpătarea libertăţii.
Pentru că lagărul mare care era afară nu putea să ne ofere ceea ce ne mobiliza şi ne preocupa pe noi.
Sensul şi substratul acestei evadări a fost altul: am vrut şi noi o dată, în teroarea şi-n spaima aceea care domnea peste tot, mai ales în închisoare, să demonstrăm că totuşi nici acest ermetism comunist nu este chiar total. Această evadare era mai mult o acţiune de protest, decât redobândirea libertăţii, pentru că şi aşa ştiam că nu vom putea face mare lucru cu libertatea.
Credeam că vom fi prinşi, dar ne-am asumat în mod deliberat şi conştient tot ce trebuia să urmeze, toate consecinţele, şi chiar scontam pe lucruri foarte grave şi definitive, chiar că, prinşi fiind, ne-ar putea executa. Ceea ce nu era aşa exagerat”, spunea Miltiade Ionescu.
Încă 11 ani de închisoare
După mai multe luni de anchete, în primăvara anului 1954, Miltiade Ionescu a primit, pentru evadare, o nouă condamnare, de 11 ani.
După proces, Miltiade Ionescu şi-a continuat detenţia în penitenciarele Aiud, Gherla şi în lagărele de muncă din Balta Brăilei (Luciu Giurgeni, Strâmba, Salcia).
A fost eliberat la 29 iulie 1964 în urma graţierii generale, după 13 ani de detenţie.
După eliberare, Miltiade Ionescu a reuşit să se angajeze într-un dispensar de la periferia Bucureştiului. A decedat la 24 decembrie 2008, aflăm de pe memorialsighet.ro.
Ziua eliberării
Momentul culminant a fost în ziua eliberării, când era de față și comandantul lagărului.
Toți cei care se eliberau, trebuiau să treacă într-o sală.
Acolo se așezau la o masă, unde li se punea o foaie de hârtie în față, iar comandantul le explica despre ce este vorba: trebuiau să semneze o declarație prin care se obligau să nu dezvăluie și să nu spună nimănui ce s-a întâmplat în pușcărie, ce oameni au întâlnit pe parcursul detenției, care au fost evenimentele la care au fost martori.
Când mi-a venit rândul și am luat cunoștință de angajamentul pe care mi se cerea să-l semnez, m-am ridicat imediat, am pus mâna pe bagajul pe care îl aveam cu mine și am vrut să plec.
Și comandantul, uimit, zice:
