Conform BBC, nava de război germană Scharnhorst era în plină glorie după ce reușise să scufunde nava britanică HMS Glorious în 1941, bombardând-o de la o distanță de 24 de kilometri (un record mondial la acea vreme).
În a doua zi de Crăciun, Scharnhorst pornise din Norvegia spre nord pentru a ataca un convoi al aliaților care transportau provizii pentru Uniunea Sovietică.
Teritorii vaste ale URSS fiind deja cucerite de naziști, Marea Nordului rămânea singura cale viabilă pentru a trimite ajutoare sovieticilor.
În apropriere de Nordkapp, Scharnhorst a fost luat prin surprindere de nave de război britanice, conduse de “Duke of York”.
A urmat un schimb de focuri, multe dintre ele chiar la țintă.
După o rafală de 13 obuze (35,6 cm) și patru torpile, Scharnhorst a început să se scufunde. Având în vedere că două dintre obuze au pătruns în sala în care se afla muniția de război, căpitanul a decis inundarea încăperii de teama unei explozii devastatoare.
Tentativă
Căpitanul a reușit să întoarcă vasul și a inițiat o tentativă de a ieși din raza de actiune a tunurilor britanice, aflate la peste 11 km. Au reușit să mărească viteza (41km/h) și au adăugat aproape 5 kilometri la distanța dintre cele două nave.
Alte două nave mai mici, Scorpion și Stord au pornit în urmărirea nemților și au lansat opt torpile, dintre care patru și-au atins ținta. Avansarea lui Scharnhorst a fost încetinită, iar Duke of York s-a apropiat la puțin peste 9000 de metri.
Doar că la bordul navei britanice mai era un singur tun funcțional, astfel că alte două vase mai mici, Jamaica și Belfast au fost trimise să atace Scharnhorst din lateral.
Supravieţuitorii
Toate cele patru vase mai mici au continuat să tragă în nava germană, până când aceasta a început să se scufunde într-un ritm alert. Soldații de pe navele mici s-au apropiat mai mult, pentru a salva eventualii supraviețuitori, însă căpitanul de pe York le-a transmis să intrerupe orice căutare și să se întoarcă la bază, deși se auzeau în continuare țipete din apă.
Dintre cele 1968 de persoane aflate la bordul vasului de război german, doar 36 au putut fi salvate din apele pline de gheață.
Epava vaporului a fost recuperată în septembrie 2000, în urma unei expediții organizate de BBC și Forțele Navale Regale ale Norvegiei.
Ea a fost găsită la 290 de metri adâncime. Epava era mult mai avariată decât s-a crezut inițial, dovadă că în sala de muniții a avut loc o explozie chiar și în timpul sau după scunfundarea navei.
Amintiri
La bordul uneia dintre navele din convoiul britanic s-a aflat și soldatul de 18 ani Norman Scarth, care a povestit în 2012 pentru BBC ceea ce a văzut în acea zi.
“În Ziua de Crăciun ni s-a ordonat să fim la bordul vasului HMS Matchless și să protejăm alt convoi, fiindcă Scharnhorst stă la pândă. Ne era teamă de Scharnhorst, fiindcă avea o viteză superioară.
Amiralul a intuit că ea va ieși în întâmpinarea noastră, astfel că eram oarecum pregătiți. Am fost informați că HMS Belfast, Norfolk si Sheffiled au fost deja detectate de Scharnhorst. Era într-adevăr o onoare și o șansă unică să fim noi cei care putem capăt reputației acestui vas.
Scharnhorst se întorcea către baza sa din fiordurile norvegiene, când HMS Duke of York îi tăiase calea și i-a blocat scăparea. Ei au reușit să îi producă pagube și să îl încetinească.
Era beznă totală. Toate vasele noastre se aliniaseră pentru luptă. Cerul era iluminat de focurile noastre și ale lor.
Am reușit să anihilăm tunurile lor unul câte unul.
În total a fost nevoie de 14 vase ale forțelor navale regale britanice pentru a-l scufunda. Am aprins luminile de căutare și am încercat să îi salvăm pe cei în viată. Atunci cei de pe Duke of York ne-au ordonat să abandonăm operațiunile de salvare ale supraviețuitorilor.
Am lăsat oameni în urmă țipând către o moarte sigură, dar nu aveam de ales și cred că am procedat corect. A fost un moment teribil, încă viu pentru mine. Pot doar să îmi imaginez ce a fost în sufletelor lor când luminile noastre s-au stins și am început să ne îndepărtăm”, a declarat Norman Scarth.
