În ziua de 31 martie 1995, puţin după 9 a.m., ora locală, s-a înregistrat cea mai mare catastrofă aviatică din România. O aeronavă Airbus, operată de TAROM, care executa zborul RO 371 pe ruta Bucureşti-Bruxelles, s-a prăbuşit în apropierea Aeroportului Internaţional Otopeni, pe un câmp din raza localităţii Baloteşti, judeţul Ilfov, după aproximativ două minute de la decolare.
La bord s-au aflat 60 de persoane. Dintre acestea, 11 au fost membri ai echipajului şi 49 au fost pasageri. Toţi cei 11 au fost români. Dintre pasageri, 32 au fost belgieni (printre care consulul Ambasadei Belgiei la Bucureşti), 9 români, 3 cetăţeni ai SUA, doi spanioli, un francez, un olandez şi un thailandez. Nu au existat supravieţuitori.
Pilotul și copilotul
Comandantul zborului a fost Liviu Bătănoiu, în vârstă de 48 de ani, absolvent al Şcolii Militare de Aviaţie Aurel Vlaicu, promoţia 1969. În total, Liviu Bătănoiu avea la activ 14.312 ore de zbor, dintre care 1.735 de ore la bordul unei aeronave Airbus A310.
Copilot a fost Ionel Stoi, în vârstă de 51 de ani. Îşi efectuase pregătirea la aceeaşi şcoală de aviaţie, absolvită în 1968. Experienţa sa de zbor cuprindea 8.988 de ore, dintre care 650 la bordul unui aparat Airbus A310.
Până la 31 martie 1995, niciunul dintre cei doi nu fusese diagnosticat cu o problemă de sănătate care ar fi putut să le ridice dificultăţi în îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Condiţiile meteorologice din dimineaţa de 31 martie 1995 au fost nefireşti de grele pentru o zi de primăvară: ninsoare abundentă şi ceaţă densă, ambele cu impact major asupra vizibilităţii, la care s-a adăugat vântul puternic.
Relatare de la locul prăbușirii
Prima relatare de la faţa locului emisă de Agenţia Naţională de Presă Agerpres (atunci denumită Rompres) înfăţişează o imagine infernală: „În momentul decolării, nimeni nu bănuia că la foarte puţin timp se va produce cea mai mare catastrofă a aviaţiei civile româneşti de după 1989. Avionul de tip Airbus 310-324 s-a prăbuşit în câmp deschis, în apropierea Gării CFR Baloteşti, la aproximativ 1 km de aceasta.
Puteau fi văzute bucăţi de avion împrăştiate pe o rază de aproximativ 1 km, pulverizate în urma impactului cu solul. Corpul principal al aeronavei fumega la o distanţă de 600 m de calea ferată. Chiar lângă şină, se afla un fragment metalic pe care se putea citi inscripţia cu litere albastre A 310. Alături, pe o grămadă metalică, se vedea una din roţile aparatului, singura rămasă întreagă.
În urma impactului nu au existat supravieţuitori. Şocantă este imaginea corpurilor sfârtecate de suflul exploziei şi proiectate la diferite distanţe. (…) Echipaje de pompieri acţionau în zona sinistrului încercând să stingă focarele de incendiu. Imaginilor cu ambulanţele sosite deja la locul accidentului urma să li se alăture multe altele văzute de reporter la întoarcerea spre redacţie.”
Ce s-a întâmplat în cabină
Raportul final privind accidentul aviatic a fost făcut public la 31 martie 2014, de către Centrul de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile.
Potrivit raportului, factorii care au condus la producerea accidentului au fost în număr de trei: tracţiunea asimetrică a motoarelor, posibila incapacitate a pilotului comandant şi faptul că nu au fost luate de către copilot „suficiente măsuri corective de a acoperi consecinţele primilor factori”.
Cu 32 de secunde înainte de impactul cu solul, se arată în document, copilotul Stoi poate fi auzit întrebând: „Ce ai, mă?”.
Cel mai probabil, întrebarea îi era adresată pilotului comandant, posibil afectat brusc de o problemă de sănătate, precum un infarct, care l-a determinat să-şi piardă cunoştinţa sau chiar i-a provocat decesul.
Astfel s-ar explica şi de ce Liviu Bătănoiu dispare din înregistrarea cutiei negre în ultimele secunde dinaintea impactului. Ionel Stoi încearcă să activeze pilotul automat, dar comanda nu este preluată din cauza înclinării aeronavei la un unghi de peste 45 de grade. Ultimele cuvinte ale copilotului, rostite cu şase secunde înainte de momentul fatal, sunt „S-a stricat ăla”.
