În secolul al XIX-lea, opiniile referitoare la teritoriul pe care evreii europeni ar fi trebuit să fie transferaţi şi ar fi urmat să trăiască erau divergente.
Relocarea evreilor era, pe de o parte, un deziderat al antisemiţilor care încercau să se debaraseze de evrei.
Pe de altă parte, evreii înşişi ajunseseră să se gândească la astfel de soluţii.
Majoritatea evreilor doreau revenirea în Ţara Sfântă (Palestina), care, atunci, era sub dominaţie turcă.
Ministrul nazist Hermann Goering a sugerat însă ca Madagascarul să fie locul în care evreii europeni să fie relocaţi, scrie history.info.
Planul acestuia prevedea reinstalarea a un milion de evrei pe an, pe o perioadă de patru ani.
Evreii din Madagascar ar fi devenit astfel ostaticii germanilor, obişnuiţi cu şantajarea evreilor americani.
Madagascar era o colonie franceză la vremea respectivă.
Planurile nemţilor erau ca, după înfrângerea francezilor, să fie prevăzut în tratatul de pace ca Franţa să cedeze Madagascarul Germaniei pentru găzduirea evreilor.
Marina britanică era luată în calcul pentru asigurarea transportului, căci se credea că Regatul Unit va fi învins curând în război.
Totuşi, planul a eşuat când britanicii şi-au apărat ţara cu succes şi au preluat controlul asupra Madagascarului, cu ajutorul Forţelor Franceze Libere, sub comanda generalului De Gaulle, mai scrie sursa citată.
