Cum s-a ales liderul chinez și cu războiul comercial pierdut și cu casa arsă

 

Pe 18 octombrie 1860, englezii și francezii dau foc Palatului de Vară al împăratului Chinei, după ce îl jefuiesc. Una dintre minunile lumii se face scrum.

Folosindu-se de pretextul arestării la Canton, cu exact patru ani în urmă, în octombrie 1856, a corăbiei Arrow, aflată sub pavilion englez, Marea Britanie și Franța lui Napoleon al III-lea trimit un corp expediționar către Beijing, cu misiunea de a-l constrânge pe împărat să-și deschidă țara pentru comercianții și misionarii britanici și francezi. Este ceea ce s-a numit „Al doilea război al opiului”. Primul se încheiase în 1842 prin tratatul de la Nankin.

Trei mii de englezi și tot atâția francezi debarcă în septembrie în Golful Petchili (azi, Bohai) și se îndreaptă spre capitala Chinei. După cucerirea pordului Palikao, în data de 21 septembrie, corupul expediționar nu mai întâlnește în cale nici un obstacol. Pe 13 octombrie, trupele aliate ajung la Beijing, de unde împăratul fugise.

Palatul de Vară al împăratului, celebrul „Yuanming Yuan” („Grădina strălucirii perfecte”), reședința dinastiei Qing, la construcția căruia participaseră și iezuiți, este jefuit metodic de englezi și francezi. Multe dintre obiectele furate vor ajunge în muzeele europene. O parte vor constitui un dar somptuos pentru împărăteasa Franței, Eugénie.

Nici soldații nu rămân insensibili în fața atâtor comori, încât fiecare are grijă să-și facă o parte substanțială: jad, aur, perle, bronzuri…

Potrivit UNESCO, opere de artă furate atunci se găsesc astăzi în 49 de muzee din întreaga lume.

Europa a numit acest jaf cumplit cu un eufemism cinic: „Mutarea Palatului de Vară”.

Jaful nu a fost suficient. Înainte de a părăsi Palatul, la ordinul ambasadorului englez, lord Elgin, care vrea să răzbune moartea prizonierilor britanici torturați și uciși de chinezi, soldații îi dau foc. Cum majoritatea construcțiilor erau din lemn de cedru, „Grădina strălucirii perfecte” arde până la temelie.

China este nevoită să accepte noi concesii comerciale, acordându-le învingătorilor dreptul de a circula liber pe fluviile sale, plătindu-le despăgubiri substanțiale și eliminând taxele pentru textilele britanice.