Cum poți să te sui până la Cer

 

Postul este, prin înfrânare și curățare de patimi, un urcuș către Dumnezeu. O scară spre cer. De aceea, a patra duminică din Marele Post este dedicată Sfântului Ioan Scărarul, autorul uneia dintre cele mai profunde lucrări ale teologiei ortodoxe, „Scara Raiului”. După ce, duminica trecută, la mijlocul Postului, ne-am odihnit la umbra Crucii lui Hristos, acum reluăm urcușul și mai pieptiș.

Cerul este accesibil oricui. Aceasta este premisa aparent șocantă de la care pleacă lucrarea Sfântului Ioan Scărarul. Aceasta este un ghid pentru monahi și mireni, deopotrivă, pentru ascensiunea spre Cer.

Urcușul se face însă treaptă cu treaptă. Sfântul Ioan deslușește că sunt 30 de astfel de trepte spre desăvârșire, descrise în 30 de capitole. 

Cu fiecare treaptă trecută cu bine, Omul se leapădă de câte o patimă și dobândește câte o virtute. Sus, la capătul celor 30 de trepte, dacă indicațiile „ghidului” sunt respectate cu strictețe, omul ajunge transformat în ființă duhovnicească. Într-un adevărat înger. Numai bun de primit în Rai…

Ca un îndemn spre parcurgere aceste splendide lucrări duhovnicești, reproducem câteva scurte învățături ale călugărului sinait cuprinse în „Scara”:

„Dumnezeu stă la poarta inimii, cerșind iubirea noastră.”

„Pe păstorul adevărat îl dovedește iubirea. Căci din iubire S-a răstignit Păstorul cel mare.”

„Iubirea pricinuiește minunile.”

„Darul lacrimilor este mai mare decât botezul, deoarece curăță păcatele săvârșite după acesta.”

„Frica lașă este o simțire copilărească în sufletul îmbătrânit de slava deșartă.”

„Liniștea este neîntreruptă închinare lui Dumnezeu și statornicie în fața Lui.”

„Blândețea este stânca de care se sparg toate valurile grele ale vieții. Prin ea se întărește răbdarea, ușa înțelepciunii duhovnicești.”

„Smerită cugetare arată nu cel ce se defăimează pe sine; căci cum se va răbda pe sine? Ci cel care, ocărât fiind de altul nu-și micșorează dragostea față de acesta.”

„Socotesc mai fericiți pe cei ce au căzut și plâng, decât pe cei ce n-au căzut și nu-și plâng păcatele lor. Căci căzând s-au sculat, dar cu o sculare fără primejdii.”

„Nimic nu împiedică mai mult starea de vorbă cu Dumnezeu decât starea de vorbă cu lumea.”

„Mulți au socotit, din pricina tăcerii cârmaciului, că plutesc bine, până ce s-au izbit de stâncă.”

„Mânia risipește nădejdea.”

„Mâniosul este un epileptic sufletesc.”

„Plățile se dau nu pentru cuvinte, ci pentru fapte.”

„Frica de moarte este o însușire a firii, intrată în ea prin neascultare. Iar tremurarea în fața morții este semnul păcatelor nepocăite.”

„Creștinii nu se nasc, ci se fac.”

„Dumnezeu este al tuturor.”