Actorul Fernandel, pe numele real Fernand Joseph Désiré Constandin, s-a născut la 8 mai 1903, la Marsilia.
Având un zâmbet larg extrem de plăcut, un om care a ştiut să-i facă pe oameni să râdă, chiar dacă avea mai multe motive să plângă.
Creatorul unui personaj bonom şi inofensiv, de o ingenuitate la limita precarităţii intelectuale, interpretul ideal al filmelor lui Marcel Pagnol, Fernandel i-a datorat acestuia consacrarea la mijlocul anilor 1930.
Părinţii săi făceau parte din lumea artistică, apărând în vodevilurile la modă, acest lucru făcându-l pe Fernandel să aibă contact cu scena încă din copilărie.
La vârsta de 12 ani, a debutat într-un rol în „Marceau ou les enfants de la révolution de Anicet Bourgeois” la teatrul Chave.
După ce tatăl său s-a îmbolnăvit, Fernandel a fost nevoit să lucreze pentru întreţinerea familiei.
A lucrat într-o bancă, ulterior într-o fabrică de săpun, iar în timpul rămas apărea în diverse ipostaze de cântăreţ ori cabaretist în cafenele sau pe scenele teatrelor Eldorado, Châtelet şi Palais de cristal din Marsilia.
De asemenea, a apărut, în spectacole de revistă şi în operete.
A devenit foarte repede un comic celebru şi vedeta cea mai populară a cinematografiei franceze, jucând în peste o sută de filme, talentul şi inteligenţa asigurându-i acest succes.
Pseudonimul Fernandel, cu care s-a identificat până la finele vieţii, i s-a datorat modului în care soacra sa exclama când acesta venea să o viziteze pe fiica sa, Henriette Manse, care i-a devenit soţie în 1925, respectiv „Voila le Fernand d’elle!” (în pronunţia franceză Fernandel).
Cariera sa cinematografică a început în anul 1931, când a fost ales de către regizorul Marc Allégret, pentru filmul Le Blanc et le Noir.
Fernandel a devenit foarte repede unul dintre cei mai populari actori de comedie ai generaţiei sale.
În 1939 s-a înrolat, iar în 1940 şi-a reluat cariera cinematografică, prestaţiile sale atrăgând un public numeros.
Succesele cinematografice nu l-au împiedicat să aibă şi o carieră de cântăreţ, apărând în numeroase comedii muzicale, multe dintre ele transformate ulterior în filme.
Fernandel a regizat şi câteva filme, însă nu s-a bucurat de acelaşi succes.
În 1963, Fernandel a făcut un parteneriat cu un alt simbol al cinematografiei franceze, Jean Gabin, formând compania de producţie de film Gaffer.
Fernandel a făcut patru filme pentru Gaffer şi a apărut o singură dată alături de Jean Gabin, în 1964, în pelicula „L’Age ingrat”.
În anii ’60, cariera sa a înregistrat un declin, iar filmele din această perioadă nu au mai avut acelaşi impact, primind o serie de critici.
Fiind bolnav s-a retras din cinematografie, iar la 26 februarie 1971 a murit, la Paris.
Sursa: Agerpres
