Scriitorul Andrei Ujică a marcat împlinirea a 45 de ani de la apariția albumului ”Mugur de fluier”, care a impus formația Phoenix în istoria muzicii românești, rememorând momentul în care el și la fel de cunoscutul Șerban Foanță au devenit scriitorii versurilor cântecelor.
Cum agapa a avut și o parte protocolară, am luat cu toții loc la lunga masă din sala de reuniuni a asociației scriitorilor și în timp ce se rosteau elogiile pentru sărbătoritul serii, Șerban a început să scrie. “Mie mi-au venit în minte ‘Cîntecele țigănești’ ale lui Miron Radu Paraschivescu”, îmi șoptește la un moment dat la ureche și îmi împinge foaia cu primele două versuri: „Trec țigani pe drum, / Drumu-i plin de fum…” Am aprobat violent din cap. Nu mai știu cît s-a scris acolo. Tot ce țin minte e că mult rîvnita agapă n-a durat mult, cognacul fiind pe sponci, așa că ne-am dus acasă la Șerban și am terminat textul. Există un impuls jubilatoriu în versurile acelea, care se resimte și azi. Iar congruența cu muzica, pe care eu o auzisem doar o dată, iar Șerban deloc, e de-a dreptul surprinzătoare. N-am să uit sclipirea din ochii lui Covaci, cînd i le-am arătat a doua zi.
După care, m-am dus din nou la Șerban și iar m-am dat pe după cireș. „Phoenicșii ăștia sînt băieți buni”, i-am zis. „Sînt un fenomen subversiv, deci merită sprijiniți”. Cred că i-am mai spus și că e o șansă să pui cuvinte în gura unora care au un public de ordinul sutelor de mii. Asta mai ales pentru unii ca noi, care nu prea puteam să publicăm, fiind taxați drept evazioniști.
Îmi încolțise încă de pe atunci ideea că substanța culturală superioară trebuie plasată în medii de maximă audiență. Ea m-a dus în cele din urmă la cinema.
„Ei au acum nevoie, de fapt, de cinci texte”, am zis. Șerban, care face parte din ultima generație dinaintea celei pop și a cărui melodie preferată era pe atunci ‘L’uomo in frack’ a lui Domenico Modugno (cu un foarte frumos text foarțian, de altfel), a căzut scurt pe gînduri. După care mi-a spus: „Uite ce e, eu nu prea gust muzica asta și în general nu știu ce aveți aveți voi în cap, ăștia cu părul lung, dar dacă vrei, putem face textele împreună, așa cum am început”. Restul se știe.
În 1974, a apărut albumul ‘Mugur de fluier’, purtînd titlul uneia din piesele cu versuri de Victor Cârcu. Eu aș fi preferat să se cheme ‘Mica țiganiadă’
