Așa că au ajuns în zona Drăgăşanilor ca să cumpere vin și să-și vândă articole de meşteşugărie de o calitate recunoscută în toată Europa.
Oltenii au găsit repede o modalitate să-i păcălească pe negustorii saşi. Le dădeau să mănânce, apoi le serveau vinul cel mai tare pe care-l aveau. Cum saşii nu erau obişnuiţi cu băutura, se ameţeau repede, iar când începeau negocierile erau aproape beţi şi nu mai reuşeau să vândă la preţ bun.
Pe când cumpărau vinul, oltenii le dădeau să guste şi din ăla şi din ăla şi din ăla. Așa că negustorii saşi se „pileau” la loc.
Când încărcau vinul târguit, pe lângă faptul că era cumpărat la un preţ mult prea mare, vinul bun era înlocuit cu cel mai prost zaibăr.
Când ajungeau acasă, negustorii saşi realizau că luaseră țeapă: vânduseră pe prețuri de nimic ieftin produse de calitate şi cumpăraseră vin scump și prost.
Așa a apărut meseria de Smecken, care îi însoțea pe negustorii saşi la podgoriile de la Drăgăşani pentru a face schimb de produse şi pentru a duce vin în Transilvania.
În germană cuvântul schmecken înseamnă a avea gust, a fi bun la gust
După ce saşii se îmbătau, intra în joc Der Schmecken, „Cel care gustă”. Toţi îl respectau şi nici unul nu-i ieşea din vorbă. Dintre toţi el era singurul care nu punea strop de băutură în gură.
Acesta negocia și stabilea preţul de vânzare a produselor meşteşugăreşti și tot el gusta vinul şi fixa preţul de cumpărare.
Oltenii i-au spus șmecher și au înțeles că el este cel care nu poate fi păcălit.
Sursa AICI
