Cum a fost doborât dictatorul Manuel Noriega de Rock’n’Roll

 

În decembrie 1989, americanii au pus capăt dictaturii lui Manuel Noriega în Panama, printr-o operațiune despre care există indicii că ar fi fost stabilită de George Bush Sr. și Mihail Gorbaciov în Malta, cu câteva luni înainte, la pachet cu dărâmarea Cortinei de Fier din Europa.

Dacă răsturnarea regimului din Panama (în cadrul unei operațiuni speciale având numele de cod „Just Cause” – „Cauză dreaptă”) a fost relativ facilă, capturarea dictatorului a ridicat probleme mai serioase.

A fost cu siguranță una dintre cele mai bizare misiuni militare din istorie.

Asaltul a început pe 20 decembrie: americanii aruncând peste 400 de bombe în 13 ore. Noriega a fugit într-un automobil Hyundai prin Panama City, de la o ascunzătoare la alta – când o școală, când un spital, când un fast food…

„A fost ca un coșmar, ca și când ai cădea într-o piscină și, încercând să găsești un punct de sprijin – un perete sau fundul bazinului – descoperi deodată că au dispărut”, avea să scrie Noriega în Memoriile sale. „Tot ce puteam vedea era oceanul nesfârșit și zeci de mii de arme și oameni sperând să mă prindă în cătare.”

În final, dictatorul s-a refugiat la Nunțiatura Apostolică a Sfântului Scaun, ambasada Vaticanului. Timp de mai multe zile, Noriega a locuit într-o cămăruță austeră, citind Biblia și meditând la destinul său.

Americanii nu prevăzuseră această mișcare: nu puteau pătrunde cu forța în Nunțiatură (care era parte integrantă din teritoriul statului Vatican), pentru că ar fi provocat un uriaș scandal diplomatic cu Biserica Catolică.

Administrația Bush i-a scris Papei pentru a-l ruga să nu-i acorde azil lui Noriega, pe care l-a descris ca un traficant de droguri și un infractor de drept comun, mai degrabă decât ca pe un refugiat politic.

Însă comunicația a fost blocată de perioada nepotrivită: era Crăciunul, iar Sfântul Scaun avea o sumedenie de probleme curente de rezolvat.

Atunci americanii au recurs la o armă secretă: rockul. Pentru operațiunea „Nifty Package” – extragerea lui Noriega – agenții speciali au instalat niște difuzoare enorme în exteriorul clădirii Nunțiaturii, care au început să transmită la volum maxim programul stației locale militare de radio americane, SCN.

Pentru început, stația a difuzat mai multe buletine de știri printre care era intercalată muzică.

Apoi, radioul a început să difuzeze muzică la cererea ascultătorilor.  „Am deschis linia de solicitări pe 21 decembrie”, își va aminti personalul stației, „iar cererile au dat dovadă de multă imaginație… Am pus multe melodii care conțineau cuvântul «junglă». Welcome to the Jungle a rockerilor de la Guns ‘n Roses a fost una dintre favorite.”

În arhiva National Security de la Universitatea George Washington se găsește un raport al DJ-lor radioului:

„Am primit cereri cu «mesaje muzicale» pentru Noriega, însă imediat ce povestea a ajuns în presă, acest tip de cereri a crescut spectaculos.”

Prin intermediul titlurilor pieselor, lui Noriega i s-a transmis că nu are scăpare („Nowhere to Run” , „No Particular Place to Go”), că este „Prisoner of Rock and Roll”, „Wanted Dead or Alive” etc.

Noriega, un mare amator de operă, a fost torturat cu Kiss, Led Zeppelin, AC/DC, Black Sabbath, Iron Maiden sau Van Halen. A fost „un mod bizar de a-l enerva pe Noriega cu o artă îndoielnică”, va scrie istoricul Douglas G. Brinkley în cartea sa „De la Războiul Rece la Noua Ordine Mondială”. „Muzica rock dată la maximum era o metodă stupidă, copilărească… dar care, într-un mod bizar, postmodernist, a funcționat.”

După 10 zile, cu urechile țiuindu-i de la difuzoare și de la grupul de manifestanți care nu se dădeau duși de la porțile Nunțiaturii, Monseniorul Jose Sebastian Laboa, a pus piciorul în prag și i-a cerut oaspetelui său să plece.

Noriega a acceptat. A scris două scrisori, una către soția sa („Plec acum într-o aventură”), a doua către Papa Ioan Paul al II-lea, mulțumindu-i pentru ospitalitate.

În uniformă militară din cap până în picioare, a pășit cu măreție printre porțile principale ale Nunțiaturii… A fost imediat pus la pământ de soldații americani.

Iată mai jos lista celor 95 de solicitări muzicale, așa cum au fost ele menționate în suplimentul la raportul US Southern Command:

(You’ve Got) Another Thing Coming — Judas Priest
50 Ways to Leave Your Lover — Paul Simon
All Over But The Crying — Georgia Satellites
All I Want is You — U2
Big Shot — Billy Joel
Blue Collar Man — Styx
Born to Run — Bruce Springsteen
Bring Down the Hammer — Georgia Satellites
Change — Tears for Fears
Cleaning Up The Town — The Bus Boys
Crying in the Chapel — Brenda Lee
Dancing in the Streets — David Bowie
Danger Zone — Kenny Loggins
Dead Man’s Party — Oingo Boingo
Don’t Look Back — Boston
Don’t Fear the Reaper — Blue Oyster Cult
Don’t Close Your Eyes — Kix
Eat My Shorts — Rick Dees
Electric Spanking of War Babies — Funkadelic
Feel a Whole Lot Better (When You’re Gone) — Tom Petty
Freedom Fighter — White Lion
Freedom, No Compromise — Little Steven
Ghost Rider — The Outlaws
Give It Up — KC and the Sunshine Band
Gonna Tear Your Playhouse Down — Paul Young
Guilty — Bonham
Hang ‘Em High — Van Halen
Hanging Tough — New Kids on the Block
Heavens on Fire — KISS
Hello, It’s Me — Todd Rundgren
Hello, We’re Here — Tom T Hall
Helter Skelter — The Beatles
I Fought The Law and the Law Won — Bobby Fuller
If I Had a Rocket Launcher — Bruce Cochran
In My Time of Dying — Led Zeppelin
Iron Man — Black Sabbath
It Keeps You Running — Doobie Brothers
Judgment Day — Whitesnake
Jungle Love — Steve Miller Band
Just Like Jesse James — Cher
Mayor of Simpleton — XTC
Midnight Rider — Allmond Brothers Band
Mr Blue — The Fleetwoods
Naughty Naughty — Danger Danger
Never Gonna Give You Up — Rick Astley
Never Tear Us Apart — INXS
No Particular Place to Go — Chuck Berry
No More Mister Nice Guy — Alice Cooper
No Alibis — Eric Clapton
Now You’re Messin’ With an SOB — Nazareth
Nowhere Man — The Beatles
Nowhere to Run — Martha and the Vandelas
One Way Ticket — George Thorogood and the Destroyers
Panama — Van Halen
Paradise City — Guns N’ Roses
Paranoid — Black Sabbath
Patience — Guns N’ Roses
Poor Little Fool — Ricky Nelson
Prisoner of the Highway — Ronnie Milsap
Prisoners of Rock and Roll — Neil Young
Refugee — Tom Petty
Renegade — Styx
Rock and a Hard Place — The Rolling Stones
Run to the Hills — Iron Maiden
Run Like Hell — Pink Floyd
Screaming for Vengeance — Judas Priest
She’s Got a Big Posse — Arabian Prince
Shot in the Dark — Ozzy Osbourne
Stay Hungry — Twisted Sister
Taking It To The Streets — Doobie Brothers
The Party’s Over — Journey
The Race is On — Sawyer Brown
The Pusher — Steppenwolf  
The Long Arm of the Law — Warren Zevon
The Star Spangled Banner — Jimi Hendrix
The Secret of My Success — Night Ranger
They’re Coming to Take Me Away, Ha-Haaa! — Napoleon XIV
This Means War — Joan Jett and the Blackhearts
Time is on My Side — Rolling Stones
Too Old to Rock and Roll, Too Young to Die — Jethro Tull
Voodoo Child — Jimi Hendrix
Wait for You — Bonham
Waiting for a Friend — Jimi Hendrix
Wanted Dead or Alive — Bon Jovi
Wanted Man — Molly Hatchet
War Pigs — Black Sabbath
We Didn’t Start the Fire — Billy Joel
We Gotta Get Out of This Place — The Animals
Who Will You Run To? — Heart
You Send Me — Sam Cook
You Shook Me All Night Long — AC/DC
You Hurt Me (And I Hate You) — The Eurythmics
You Got Lucky — Tom Petty
Your Time is Gonna Come — Led Zeppelin
Youth Gone Wild — Skid Row