Cum a apărut Ziua Păcălelilor și de ce e sărbătorită pe 1 Aprilie

 

Tradiția este veche de peste jumătate de mileniu și își are originea în Franța, de unde s-a răspândit la popoarele francofone și apoi în toată lumea.

Pe 9 august 1564, la Roussillon pe Ron, în apropiere de Grenoble, regele Carol al IX-lea al Franței (foto), în vârstă de 14 ani, semnează în prezența mamei, regenta Caterina de Medici, un edict care, între alte dispoziții, fixa data de 1 ianuarie ca început al anului calendaristic în toată Franța.

Regele adolescent confirma astfel articolul 39 al Edictului de la Saint-Germain, din 17 ianuarie 1562, care recomanda datarea actelor publice considerând data de 1 ianuarie ca început de an.

Prin aceste măsuri, Franța se alinia regulii adoptate cu câteva decenii înainte de împăratul german Carol Quintul și care copia calendarul iulian.

Înainte de Edictul de la Roussillon, în Franța, data Anului Nou era variabilă de la o provincie la alta: la Lyon, de pildă, anul începea de Crăciun, pe 25 decembrie; în alte părți, de Paști; dar în cea mai mare parte a creștinătății se considera ca început al anului data de 25 martie, când este prăznuită Buna Vestire.

De aceea, în perioada dintre 25 martie și prima zi a lunii următoare, 1 aprilie, francezii aveau obiceiul să-și facă cadouri cu ocazia Anului Nou, o tradiție moștenită de la romani.

Ca urmare a Edictului de la Roussillon, francezii și alte popoare francofone s-au conformat, mutându-și cadourile și urările pe data de 1 ianuarie.

Totuși, în amintirea vremurilor vechi, au continuat să-și facă daruri și pe 1 aprilie. Doar că acestea erau unele false, de păcăleală, menite să trezească amuzamentul.