Formația cântă fără întreruperi de la formarea ei, în 1962 și a trecut cu bine timp de aproape șase decenii peste consumul de droguri și alcool, peste modificările de componență și peste schimbările de stil și de gust ale noilor generații.
În ciuda tuturor acestor încercări, Rolling Stones continuă să umple stadioane în toate colțurile lumii.
De la înființare, între membrii trupei au fost numeroase conflicte, care au amenințat existența grupului.
Cele mai multe dintre conflicte i-au avut ca protagoniști pe solistul vocal Mick Jagger și pe chitaristul Keith Richards, așa numiții „Glimmer Twins”, care fac parte din trupă încă de la formarea ei.
Și bateristul Charlie Watts este membru al grupului de la înființare și a avut probleme și el probleme cu Jagger. Acestea au culminat cu un pumn în falcă aplicat de baterist vocalistului.
Incidentul respectiv a avut loc în 1984, la Amsterdam, într-o perioadă în care tensiunile din sânul formației erau la apogeu.
În autobiografia sa, „Life”, Keith Richards vorbește că, în acea perioadă, Mick Jagger era lovit de sindromul LVS (Lead Vocalist Singer). Adică își aroga dreptul de lider și își dădea aere, izolându-se de restul grupului și acționând ca și cum ceilalți ar fi fost trupa sa de acompaniament.
Mai mult, Richards scrie că Jagger s-a folosit de numele formației pentru a încheia un contract solo cu casa de discuri CBS.
Aceasta a fost picătura care a umplut paharul.
„Devenise clar că planul fusese făcut de mult timp”, scrie chitaristul. „Mick era marele star, iar (președintele CBS Records) Walter Yetnikoff și ceilalți erau în favoarea ideii că el trebuie să se lanseze într-o carieră solo, ceea ce l-a flatat pe Mick și i-a încurajat proiectele de a deveni independent. Așadar, scopul Rolling Stones fusese să-l urce în vârf pe Mick Jagger.”
Dincolo de asta, Watts, care este un tip extrem de pașnic, avea un motiv suplimentar de supărare. În cartea sa din 2009, „Under Their Thumb”, Bill German povestește un episod dureros: odată, când membrii trupei discutau dacă ar trebui să continue împreună sau să se despartă, Jagger i-ar fi trântit-o lui Watts: „Nu văd de ce toate astea ar fi importante pentru tine, la urma urmei nu ești decât bateristul meu”.
„Watts a ținut furia în el până a ajuns la camera sa de hotel”, continuă German. „Aici, și-a închis televizorul, s-a încălțat, a ieșit pe culoar și a bătut la ușa lui Mick. Când solistul vocal al Rolling Stones a deschis ușa, bateristul l-a pocnit zdravăn în falcă. Apoi, Charlie a făcut stânga-mprejur și a plecat calm.”
În memoriile sale, Keith Richards oferă mai multe amănunte, notând că, puțin înaintea incidentului, Jagger, care era beat, l-a provocat pe Watts, sunând din camera sa de hotel la recepție și strigând la telefon: „Unde este bateristul meu?”
La scurt timp, la ușa lui Jagger a apărut Watts, îmbrăcat ca scos din cutie. A spus doar atât: „Niciodată în viața ta să nu îmi mai spui bateristul meu”. Și l-a pocnit scurt și atât de tare încât Jagger „a căzut peste o tavă de argint cu somon afumat care se afla pe masă”.
