Având în vedere că numele ei de familie Poisson în franceză înseamnă pește, a devenit ținta unor glume în adolescență.
Fiindcă nu avea sânge nobil, dar era acceptată la curtea regală fiindcă era inteligentă, frumoasă și rafinată, mulți nu o suportau.
Primise o educație bună de la protectorul ei Le Normant de Tournehem, care aduna taxele și impozitele de la populație, un loc de muncă foarte profitabil la acea vreme. Se zvonea că acesta ar fi fost tatăl ei biologic.
Mariaj
Conform history.info, el a decis ca la împlinirea vârstei de 19 ani, ea să se mărite cu nepotul său Charles-Guillaume Le Normant d’Etiolles. În urma mariajului a devenit Madame d’Etiolles, preluând numele de familie al soțului.
În scurt timp, a pus bazele unui salon de plăceri, unde își petreceau nopțile mulți demnitari și oameni de cultură, printre care și Voltaire.
Auzise de ea și Regele Ludovic al XV-lea, rămas fără damă de companie după decesul celei de-a treia metrese oficiale, ducesa de Chateauroux.
În 1745, un grup de oameni cu influență au inlesnit prima întâlnire dintre Jeanne și Ludovic.
La bal mascat
Ea a fost invitată la un bal mascat la Palatul Versailles.
După nici o lună, regele a invitat-o să se mute la Versailles și i-a amenajat un apartament chiar sub al lui.
Ea a divorțat de soțul ei cu care avusese doi copii, dintre care unul murise între timp.
Pentru a deveni o prezență oficială la curtea regala ea avea nevoie de un titlu nobiliar, astfel că regele i-a cumpărat unul, Jeanne devenind Marchiza de Pompadour.
Apropiata regelui
Și-a depășit cu mult atribuțiile și a devenit una dintre cele mai apropiate persoane pentru rege, luând parte la ședințele de consiliu și influențând deciziile sale.
Din 1751 ar fi întrerupt relația amoroasă cu regele, însă a rămas la fel de influentă și și-a păstrat apartamentul din Palatul Versailles.
A insistat să fie mereu în dreapta regelui, începând cu ședintele de vânătoare până la serile cu cărți de joc.
A fost abordată în repetate rânduri de diplomați austrieci pentru a interveni în realizarea unei alianțe între Franța și Imperiul Habsburgic, dușmani de moarte până atunci. Și în urma intervenției ei s-ar fi semnat acrodurile de la Versailles dintre cele două părți în 1756.
I-a susținut mereu pe filosofii și oamenii de știință francezi, precum Diderot, Voltaire și d’Alembert.
Diplomată
Spre deosebire de predecesoarele ei, a insistat să aibă o relație bună cu regina Maria Leszczynska și cu copiii acesteia.
A tratat cu respect celelalte metrese regale, cum a fost Anne Couper de Romanss și a devenit damă de conversație și sfătuitoare a regelui.
Printre meritele care îi sunt atribuite se află determinarea regelui de a intra într-o alianță militară cu Imperiul Habsburgic în războiul de șapte ani împotriva Angliei și Prusiei (1756-1763), cât și continuarea războiului după înfrângerea din fața Prusiei, în bătălia de la Rossbach, 5 noiembrie 1757.
Tot ea l-ar fi influențat pe rege în felul în care să arate palatele Elysee și Petit Trianon. A intervenit decisiv în deschiderea manufacturii regale de porțelan de Sevres, o concurență puternică pentru porțelanul din Saxonia. Tot ea ar fi planificat Place de la Concorde (numită inițial Place de Louis XV).
Ar fi pierdut două sarcini de la Ludovic în 1746 și 1749 și timp de aproape 15 ani ar fi influențat direct cine urma să devină metresa regelui.
A murit de tuberculoză în 1764, la doar 42 de ani. A fost înmormântată la Couvent des Capucines din Paris.
