Cum a ajuns ”cățelul clocotit” într-o chiflă. Istoria unui fast food popular pe întreg mapamondul

 

Cine nu a mâncat măcar o dată un hot dog. Imediat după revoluție, hotdog-ul pe care îl vedeam doar în filmele americane a pătruns și la noi. Nici nu ar fi putut mai devreme, nu din vreun considerent ideologic, ci pentru simplul fapt că nu se găseau crenvurști iar pâinea era pe cartelă. Practic, până în 1989, din rețeta popularului fastfood puteam avea doar ”hot muștar”!

Hotdog-ul a cucerit întreaga lume în doar puțin peste 100 de ani, primele atestări ca un meniu pentru publicul târgurilor fiind din anii 1880-1904, evident, în SUA.

Cârnăciorul are o rețetă mult mai veche, din secolul al XVIII-lea sau al XIX-lea, când măcelarul Johann Georg Lehan a adăugat carne de vită într-un cârnat de porc, brevetând la Viena rețeta  Frankfurter Würstchen.

Un emigrant, din Frankfurt, Feuchtwange, a adus cârnăciorul în Saint Louis. Îl vindea cu o chiflă alături, iar cumpărătorul putea împrumuta și o pereche de mănuși, ca să nu se ardă la degete.

Anton Ludwig Feuchtwanger a observat că nimeni nu mai dădea mănușile înapoi, așa că a găsit altă soluție pentru a proteja mâinile cumpărătorilor: a băgat cârnatul în chiflă!

Momentul descoperirii este disputat. Unii spun că, în 1880, când se vindeau pe străzile din Saint Louis. Alții spun că abia în 1893, la târgul Expoziției Columbiene, au apărut cârnăciorii în rulouri de aluat.

Cert este că, în 1904, la Târgul organizat pentru cumpărarea Louisianei, hotdog-ul avea deja locul său în meniul americanilor.