Cronica unei tragedii. Submarinul Kursk

 

La finele lui august 2000, rușii au deschis o anchetă oficială ale cărei concluzii au venit după doi ani.

La 7 noiembrie va fi lansat pe ecrane ”Kursk”, un film inspirat din naufragiul submarinului armatei ruse, cu acest nume, acum 19 ani.

Această dramă a umbrit imaginea celui care tocmai era reales în fruntea Federației Ruse: Vladimir Putin.

La 30 iulie 2000, ca în fiecare duminică din iulie din 1696 până acum, data nașterii sale oficiale sub Petru I, marina rusă se pregătea să se sărbătorească la una dintre bazele sale navale.

Vladimir Putin a ales să meargă la Baltiisk, în enclava Kaliningrad, între Polonia și Lituania, la circa 1000 de km de Moscova.

Participarea sa la ceremonii era importantă, pentru că la 26 martie 2000 fostul ofițer KGB era ales la 47 de ani președinte al Federației Ruse.

La Baltiisk încep paradele flotei armatei. Navele de război evoluează sub privirile turiștilor care de obicei nu au acces în aceste locuri.

Alocuțiunea lui Putin este foarte așteptată, pentru că Armata nu este în cea mai fericită perioadă, din cauza planurilor economice care au dus la înghețarea salariilor. O situație pe care noul președinte vrea să o redreseze.

Flota de război este și va rămâne simbolul unui stat rus puternic, unul dintre fundamentele puterii sale de apărare, a afirmat el. În acea zi a decis să organizeze un exercițiu la scară largă, denumit Summer-X.

Această demonstrație de forță, inedită de la căderea Uniunii Sovietice în 1991, viza restabilirea statutului de țară jucătoare pe scena internațională, mai ales față de inamicul mai vechi, Statele Unite ale Americii.

Este programată pentru sâmbătă 12 august în Marea Barents.

În acea zi de 12 august, la ora 08:00 dimineața, deși deseori teatrul unor furtuni puternice, marea este calmă. Armata își multiplică exercițiile.

Treizeci de nave sunt prezente, precum și patru submarine. Elicopterele și avioanele de vânătoare survolau zona, supravegheate de imensul crucișător Petru cel Mare. La bord, amiralul Viaceslav Popov, care conducea Flota Nordului.

La 08:51, submarinul nuclear lansator de rachete cu rază lungă, K-141 Kursk, pornește și el în misiune în apele reci-gheață, de la topirea estivală a ghețurilor arctice.

Submersibilul este gata să realizeze ultima manevră a misiunii. La bord, 118 membri ai echipajului, dintre care 44 de ofițeri.

Nava cu cocă dublă, 13.500 de tone și 154 de metri lungime este una dintre mândriile marinei rusești. Are 24 de rachete și poate evolua la 300 de metri adâncime grație a două reactoare. În timpul exercițiului, trebuie să lanseze două rachete.

În acest timp, un vas spion urmărește operațiunea. Este submarinul american USS Mephis.

La 11:28, este zguduit de o puternică undă de șoc. Ce s-a întâmplat? A fost reperat USS Memphis? Au tras rușii o rachetă în direcția sa, ratând ținta?

Nici nu au avut prea mult timp de gândire. La 11:30 vine o nouă undă de șoc.  Submarinul nu e atins, dar exploziile sunt captate de detectoarele rețelei de supraveghere seismică din Norvegia, la 250 de kilometri distanță!

Se lasă seara. Operatorii sonarului de pe Memphis ascultă din nou, fără a reuși să decripteze, înregistrările exploziilor. Comandantul Mark Breor decide să bată în retragere discret.

Brusc, comunicațiile se duc spre zona de exerciții a rușilor, căci se petrece ceva.

La bordul crucișătorului Petru cel Mare ofițerii se agită. La 13:30, din ordinul amiralului Popov, nava se îndepărtează de Kursk.

Fără să își bată capul prea mult că nu mai avea niciun semn de la submarin, amiralul revine pe țărm la bordul unui elicopter.

Habar nu avea că, la 108 metri adâncime, submarinul Kursk zace pe fundul mării  De fapt, la momentul respectiv nimeni nu știa. Balizele de geolocație ale submersibilului fuseseră dezactivate, pentru exercițiul militar. Nici măcar Kremlinul!

Kremlinul a fost informat după 12 ore.

Putin era la reședința de vară, cu niște prieteni la barbecue.

La momentul acela, la 11:28, doar 23 de militari din 118 mai erau în viață, refugiați în compartimentul nouă, securizat, din spatele submersibilului.

Duminică, pe 13 august, familiile militarilor erau deja îngrijorate, căci apăruse un zvon, de la o operatoare, care interceptase conversații între militari.

Soțiile militarilor încearcă să afle răspunsuri de la baza militară de la Vidiaievo, dar comandantul adjunct le dă asigurări că e în regulă.

”Totul e normal”, le spune el, scurt, fără să le mărturisească faptul că submarinul Kursk este dat dispărut și sunt deja lansate căutările.

Închis în compartimentul 9, cu ceilalți supraviețuitori, căpitanul-locotenent Kolesnikov scrie numele lor și câteva fraze pentru soția sa.

Luni, 14 august, tensiunea e în creștere, iar serviciile secrete occidentale au înțeles deja că submersibilul se scufundase.
Informația vine chiar la canalul rusesc RTR după ora 11:00.

”Submarinul cu propulsie nucleară Kursk zace pe fundul mării”, spune prezentatorul.

Guvernul norvegian a propus să acorde ajutor, dar nu știe că amiralul Popov a refuzat orice ingență.

În interiorul submarinului, cadavrele victimelor plutesc. În compartimentul 9, cei 23 de supraviețuitori așteaptă ajutor.

Știu că pot fi evacuați. Căpitanul Kolesnikov, 26 de ani, a preluat controlul.

Nu mai este oxigen, iar curent electric oricum nu este.

Militarul scrie câteva cuvinte. ”E prea întuneric aici pentru a scrie, dar o să încerc. Se pare că nu e practic nicio șansă. Sper ca măcar să citiți rândurile astea. Iată lista membrilor echipajului care sunt aici. Am luat această decizie, pentru că niciunul nu poate părăsi submarinul. Salutări tuturor, nu trebuie să fiți disperați”.

Miercuri, 16 august, Putin vorbește și spune că situația este critică.

Declarația, de la Soci, mai dă speranțe familiilor.

După trei zile, ele dispar.

Sâmbătă, 19 august, Moscova recunoaște că nu există supraviețuitori. Nu se știe cât a rezistat echipajul în compartimentul 9 fără oxigen, nici dacă cei 23 i-au auzit pe scafandrii marinei norvegiene care veniseră în ajutorul lor.

Rudele sunt furioase, îl atacă pe președinte, cu ocazia vizitei la baza navală de la Vidiaievo, la 21 august.

Și totuși, ce i s-a întâmplat submarinului?

Până în 2002, au fost tot felul de teorii. Ba că a fost coliziune cu un cargo echipat cu spărgător de gheață, ba că a evitat o navă civilă pe ruta maritimă comercială, ba că a lovit o mină din al doilea război.

La finele lui august 2000, rușii au deschis o anchetă oficială ale cărei concluzii au venit după doi ani. În realitate, Kursk a fost victima a două explozii accidentale. Ale propriilor torpile. Doar partea din spate a fost recuperată și scoasă la suprafață la un an de la naufragiu.

SURSA FOTO ȘI INFORMAȚII: Le Parisien