Mai puțin norocoasă decât Nadia Comăneci care a reușit să fugă din România lui Ceaușescu tot în 1989, Cristina Țopescu a fost prinsă când să treacă granița.
A primit trei luni de închisoare, deși procurorii ceruseră trei ani.
Pi burtă, mă, că trag!
„Ca într-un film prost, în care eroii pozitivi sunt prinşi de cei negativi în ultima clipă şi niciodată mai devreme, acolo, în locul de unde deja se putea vedea libertatea sau măcar jumătate din ea (pentru că trebuia să mai treci totuşi şi de sârbi), aventura noastră s-a oprit brusc.
Am auzit câteva focuri de armă trase în aer, am fost puşi pe burtă, cu câini-lupi şi puşti deasupra noastră şi admonestaţi în «dulşele grai moldovienesc» («Pi burtă, mă, că trag!») de câţiva flăcăi neaoşi, cărora în scurt timp li s-au alăturat alţii, la fel de zeloşi şi de încântaţi de captura grasă pe care o făceau”, povestea Cristina Țopescu.
Din închisoare la Revoluție
„Am ieşit din arest de la Rahova la 19 decembrie 1989 şi două zile mai târziu am ieşit în stradă.
Ştiţi cum e «să te duci la Revoluţie» aproape direct din închisoare? Înălţător!!! Nu e nimic însă senzaţional în ce am trăit eu comparativ cu sacrificiile atâtor oameni cu adevărat curajoşi.
A fost însă o experienţă pe care nu-mi pare deloc rău că am avut-o. Dimpotrivă! O experienţă care, cu si¬guranţă, a avut un rol capital în traseul meu ulterior. În cel interior, de om”, își amintea Cristina Țopescu.
