Comunitățile monahale care propovăduiau ascetismul alimentar îi speriau în predicile lor pe iubitorii de banchete. Cei lacomi urmau să sufere veșnic pedepsele iadului. Lăcomia era un subiect preferat al predicatorilor care, mai ales în cercurile monahale, se opuneau ipocriziei anumitor călugări. Humbert de Romans, un important călugăr francez, a scris despre „un călugăr lacom, care […]
Acces restricționat. Dacă doriți să citiți acest articol, mergeți pe edituradecarte.ro și achiziționați ediția Iulie 2024