Marele fotbalist argentinian Diego Armando Maradona, El Pibe d’Oro (copilul de aur), aşa cum a fost supranumit, s-a născut la 30 octombrie 1960, într-o familie săracă, în cartierul Villa Fiorito, de la periferia capitalei argentiniene Buenos Aires.
Talentul său excepţional a ieşit în evidenţă încă de la o vârstă fragedă. A început să cocheteze cu fotbalul în jurul vârstei de zece ani, când un prieten l-a recomandat descoperitorului de talente Francis Cornejo, antrenor la formaţia de copii şi juniori Cebollitas, satelitul echipei Argentinos Juniors.
A debutat în prima divizie la 15 ani, la 20 octombrie 1976, la Argentinos Juniors.
În 1980 se transferă la Boca Juniors şi câştigă cu aceasta campionatul Argentinei.
Jucător de geniu, este repede reperat de marile cluburi europene şi, în 1982, părăseşte continentul sud-american pentru a se transfera în Europa, la FC Barcelona. Cu echipa catalană câştigă, în 1983, Cupa Regelui, Supercupa Spaniei şi Cupa Ligii spaniole.
În 1984, formaţia italiană SSC Napoli îl achiziţionează, pentru suma record, la acea vreme, de zece milioane de dolari.
Aici trăieşte cele mai mari satisfacţii cu o echipă de club, devenind idolul întregului oraş şi chiar al întregii regiuni.
În cei şapte ani magici petrecuţi aici, câştigă două campionate (1986-1987 şi 1989-1990), singurele din istoria clubului napoletan, Cupa Italiei (1987) şi Cupa UEFA (1989).
Cupa Mondială
Abilitatea, viziunea jocului, viteza şi şutul său necruţător i-au deschis porţile şi la echipa naţională. Selecţionerul Luis Cesar Menotti îl remarcă, şi, la 27 februarie 1977, Maradona debutează în naţionala Argentinei într-un meci cu Ungaria, câştigat cu 5-1.
Este selecţionat şi pentru Campionatul Mondial din 1978, găzduit de ţara sa, însă Menotti nu-l foloseşte considerându-l neexperimentat pentru o competiţie de o asemenea importanţă.
Un an mai târziu participă la Campionatul Mondial de juniori desfăşurat în Japonia, unde câştigă titlul mondial şi este desemnat cel mai bun jucător al turneului. Participă apoi la patru ediţii ale Campionatului Mondial de seniori: Spania 1982, Mexic 1986, Italia 1990 şi SUA 1994.
În 1986, câştigă titlul mondial şi este desemnat cel mai bun fotbalist al turneului final, iar patru ani mai târziu, la CM din Italia, ajunge până în finala competiţiei.
Astfel, Maradona, jucător puternic, cu un centru de greutate foarte jos (1,66 m, 70 de kg), a oferit compatrioţilor săi Cupa Mondială la ediţia din Mexic, în 1986. În sferturile de finală, contra Angliei, a avut loc renumitul episod al golului marcat cu mâna, gest lipsit de fair-play, dar care i-a fost în parte iertat datorită celui de-al doilea gol înscris în aceeaşi partidă, de o frumuseţe rară: plecat din propria jumătate de teren, Maradona a driblat 5-6 adversari, inclusiv portarul, şi a înscris cu lejeritate în poarta goală.
