Unul dintre conjurați, Guy Fawkes, este arestat tocmai când se pregătea să dea foc la 36 de butoaie cu praf de pușcă așezate sub sala Parlamentului din Westminster, în ziua ședinței inaugurale, în prezența regelui și a miniștrilor.
Conjurații, care sunt foști ofițeri catolici, aflați în legătură cu guvernul spaniol și probabil și cu iezuiții, îi reproșau regelui Iacob I Stuart intoleranța sa față de catolici.
Odată descoperită conspirația, unii sunt executați, alții apucă să fugă din țară.
În amintirea acestui eveniment, copiii englezi au păstrat obiceiul de a aprinde petarde în fiecare zi de 5 noiembrie.
Iacob I era fiu al Mariei Stuart, regina Scoției, și moștenitor al Elisabetei I. El a devenit rege al Scoției în 1567, la vârsta de un an, și rege al Angliei în 1603, la moartea Reginei-Fecioare.
De la urcarea sa pe tron, s-a arătat dornic să unească cele două coroane.
Partizan convins al absolutismului de drept divin, îi stabilise el însuși justificarea în câteva lucrări publicate înainte de a se sui pe tronul Angliei, cea mai importantă fiind The True Law of Free Monarchies din 1599.
Odată rege al Angliei, Iacob I vrea să își întărească puterea sprijinindu-se pe religia anglicană, care face din rege capul bisericii naționale.
Așa ajunge să îi persecute pe catolici și pe puritani, aceștia din urmă începând să emigreze masiv către Lumea Nouă.
Conspirația Prafului de Pușcă a reprezentat o tentativă a catolicilor de a se debarasa de rege. Zadarnică.
În ultimii zece ani ai domniei, Iacob I și-a sporit dușmăniile la adresa persoanei sale, acordând favorurile sale unui curtezan, frumosul George Villiers, numit „cel mai frumos bărbat din lume”, al cărui comportament îi indignează pe puritani.
Favoritul accede la cele mai înalte demnități de la curte (mare amiral, mare scutier…), primește în 1623 titlul de duce de Buckingam și se îmbogățește peste măsură.
Însărcinat să aranjeze căsătoria Prințului de Wales, viitorul Carol I, cu o infantă spaniolă, Buckingam reușește să scandalizeze și austera curte de la Madrid, ceea ce duce la eșuarea căsătoriei și chiar la un conflict cu Spania.
