După declanșarea de către Bulgaria a atacului de la Turtucaia, au fost convocați la Periș, unde era sediul Marelui Cartier General, de către prim-ministrul Ion I. C. Brătianu și ministrul de război, la un consiliu de război, comandanții de armată: generalul Culcer (Armata I), generalul Averescu (Armata III) și generalul Prezan (Armata IV).

Scopul convocării consiliului de război a fost: 1. Examinarea situației militare create în urma evenimentului de la Turtucaia, 2) dacă mai poate fi executat proiectul initial de operații, 3) în cazul când s-ar hotărî modificarea proiectului de operații inițial, cu ce alt proiect putea fi înlocuit?

Cel dintâi a luat cuvântul generalul Culcer. El s-a ocupat de situația Armatei sale susținând că ea este încurcată deoarece i s-au luat rezervele – diviziile 2 și 12 -, iar în viitoarele operații nu ar putea apăra în bune condiții Oltenia. Culcer a opinat că situația generală s-a înrăutățit pentru că România s-a angajat în război pe două fronturi și cu puține ajutoare rusești în Dobrogea.

Generalul Averescu a susținut că în urma înfrângerii de la Turtucaia se impune modificarea proiectului initial de operații. El a propus oprirea ofensivei în nord, reorganizarea armatei, deoarece în urma „încurcăturii batalioanelor s-a micșorat capacitatea de luptă a armatei” și o ofensivă horărâtoare în sud.

Generalul Prezan (foto) a susținutt că bătălia de la Turtucaia a constituit un eșec, care a slăbit forța morală a armatei, fără însă a micșora capacitatea ei de luptă. Examinând situația generală militară, el a propus:

1) Constituirea ofensivei în Transilvania pentru atingerea primului scop pe care comandamentul îl urmărea prin proiectul de operație, motivând astfel avantajele proiectului:

1. Se crea inamicului o situație devaforabilă în Transilvania, fiindcă nu mai avea putința de a concentra forțele sale în această regiune și a ataca cu ele, rând pe rând, cele trei armate române: I-a, a II-a și de Nord.
2. Se scurta considerabil frontul armatelor române, care la 2 septembrie se găseau pe linia generală: valea inferioară a Cernei, văile superioare ale Jiului și Streiului, valea de mijloc și superioară a Oltului și Mureșului de Sus.
3. Se lărgea zona noastră de operație și deci se modifica astfel, mult în folosul nostru, situația strategică impusă armatelor române de o orientare cu totul defavorabilă – pentru un război defensiv de Nord – a frontierelor noastre din Nord.
4. Dacă frontul era împins pe valea mijlocie a Mureșului se putea manevra în toate direcțiile cu ușurință și repeziciune deoarece, odată platoul Transilvaniei fiind în stăpânirea noastră, cele trei armate se puteau sprijini reciproc la timp și cu folos.
5. Se susținea și se făcea, cu mai multă ușurință, posibilă înaintarea armatelor Brusilov în câmpia ungară. 2. Să se mențină Dobrogea.

3. Necesitatea de a se constitui repede baza noastră de operații în Moldova și evacuarea acolo a tot ce trebuia evacuat.

4. Să se sporească forțele armatei IV (de Nord).