Condamnată la doi ani este eliberată după trei. Din închisorile comuniste

 

În volumul de memorii „Noblețea Suferinței”, publicat prima dată în SUA, 1970, Sabina Wurmbrand relatează mărturii privitoare la timpul petrecut în închisori și lăgăre de muncă forțată.

„Noaptea era greu să adorm din pricina zgomotului și a scârțăitului ușilor grele de fier de pe coridor care se închideau și se deschideau fără încetare, a pașilor grei ai gardienilor, precum și a înjurăturilor și limbajului obscen care se auzea clar pe coridor.

Și, de câte ori se auzea vreo ușă deschizându-se, tresăream, gândindu-mă cu teamă că mi-a venit rândul să fiu chemată la interogatoriu (…).

A doua zi gardienii ne aduseră pâine neagră și un fel de supă în cești grele de metal.

Apoi, a apărut un sergent care ne striga pe fiecare pe nume, după o listă pe care o avea în mână. Să fie oare acesta semnul că ne vor da drumul? Numele meu se afla pe cea dintâi listă. Ochelarii negri mi-au fost puși din nou pe ochi și am fost transportată la sediul poliției secrete din calea Rahovei.

Sabina Wurmbrand  s-a născut la 16 iulie 1913 în Cernăuți, și s-a stins din viață la 20 august 2000, Torrance, California.

Soția pastorului Richard Wurmbrand, Sabina a fost arestată în ianuarie 1951 și condamnată la 2 ani închisoare corecţională. A fost eliberată după trei ani, după ce a fost ținută la Jilava, ajunge în lagărul de triere de la Ghencea de unde este mutată la Canal, iar apoi la Târgşor.

Sursa: Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului