Coana Voisin și rețeaua de otrăvitoare și sataniști de la curtea Regelui Soare

 

Pe 22 februarie 1680 o femeie este arsă în Piața Grève din Paris, fiind acuzată de vrăjitorie și otrăvire.

Născută Catherine Deshayes, cu 40 de ani în urmă, ea era cunoscută în cartierul Saint-Denis, locul unde se făcea comerț cu de toate, după numele soțului ei, coana Voisin.

Ar fi fost doar un banal fapt divers dacă coana Voisin, care se îmbogățise practicând avorturile și comerțul cu otrăvuri, nu ar fi denunțat înainte să moară pe mulți dintre clienții și clientele sale. Iar unii dintre aceștia aparțineau înaltei nobilimi.

Printre ei, însăși doamna de Montespan, amanta regelui Ludovic al XIV-lea…

La originea a ceea ce s-a numit „Afacerea otrăvurilor” a stat execuția, pe 17 iulie 1676, a unei alte otrăvitoare – una de rang înalt – marchiza de Brinvilliers (46 de ani).

Aceasta a născut o furtună de zvonuri la Paris despre otrăviri în care erau implicate nume grele din aristocrație.

Gabriel Nicolas de La Reynie, locotenentul de poliție al orașului Paris, a fost însărcinat de ministrul Louvois să facă lumină în toate aceste afaceri.

Cu cea mai mare discreție, La Reynie își pune la treabă informatorii din mediile interlope ale străzii Saint-Denis, locul predilect al comerțului cu otrăvuri.

Mersul anchetei este urmărit cu mare atenție de foarte de sus, întrucânt există unele voci care susțin că însuși regele este amenințat.

O ghicitoare în cărți, Marie Bosse, apoi o anume Vigouroux, și în fine faimoasa coană Voisin cad în plasa poliției și sunt acuzați de otrăvire.

În aprilie 1679, afacerea ia amploare, iar inculpații sunt tot mai numeroși, încât regele se decide să înființeze un tribunal extraordinar, poreclit „Camera aprinsă”, deoarece funcționa într-o încăpere tapisată cu pânze negre și luminată de numeroase torțe.

O adevărată panică pune stăpânire pe populația Parisului, care vede în orice deces prematur mâna otrăvitoarelor. Despre acestea se află lucruri terifiante.

Unele, cum era coana Voisin, participau la slujbe sataniste (așa-zisele „liturghii negre”), în care preoți falși sau adevărați așază un potir pe burta unei femei goale, iar deasupra acestuia îi aduc jertfă diavolului un nou-născut.

În această atmosferă sulfuroasă se desfășoară lucrările „Camerei aprinse”. Ea va funcționa vreme de trei ani, până în iulie 1682, răstimp în care va pronunța 442 de sentințe, dintre care 36 de condamnări la moarte, 23 de surghiunuri și 5 condamnări la galere.

Coana Voisin este executată după ce a denunțat multă lume. Deși ea refuză să o toarne pe doamna de Montespan, numele amantei regale apare în urma altor interogatorii.

Fiica coanei Voisin o acuză că a participat la „liturghii negre”.

Regele este oripilat să afle că amanta sa, decăzută pe atunci din favoruri, i-a dat să bea filtre de amor și a conspirat pentru îndepărtarea domnișoarei de la Vallière (noua amantă regală), uciderea doamnei de Fontanges (o altă favorită a regelui) și provocarea sterilității reginei.

Grăbit să pună odată capăt acestei afaceri, regele oprește interogatoriile și aruncă el însuși în foc hârtiile care o compromiteau pe fosta sa amantă.

Principalii acuzați, deși nejudecați, sunt întemnițați în diferite fortărețe, câte șase într-o celulă, până când moartea îi va elibera.